Autor: Maria Mareş *****

Simbol al poporului român, ia este bluza componentă a costumului tradiţional, purtată de femei şi confecţionată din pânză de bumbac, in sau borangic.

Dacă în trecut ia nu lipsea din portul femeilor, azi aceasta este purtată doar la zile de sărbătoare, la biserică sau este folosită ca element autohton de vestimentaţie încadrat în modernitatea vestimentară a zilelor noastre. Pornind de la această idee, Andreea Tănăsescu, fondatoarea comunităţii on-line „La Blouse Roumaine”, a pornit o acţiune de promovare a iei româneşti, alegând ca zi omogială ziua de Sânziene. Aflată anul acesta la a treia ediţie, povestea iei româneşti a devenit cunoscută pe plan mondial datorită celebrei picturi „La Blouse Roumaine” a lui Henri Mattise              ( 1940 ) şi a fost sărbătorită încă din primul an în peste 50 de ţări.

Ziua de Sânziene nu a fost aleasă întâmplător, ci pentru a promova, pe lângă portul românesc şi tradiţiile. Legenda spune că în dimineaţa de Sânziene fetele merg la râu pentru a-şi spăla picioarele şi pentru a coase flori ( de sânziene ) pe cămăşi. Tot legenda spune că floarea galbenă care poartă această denumire este întruchiparea unei fete frumoase, pe nume Sânziana, care trăia la marginea unui sătuc, lângă pădure. Era o fată credincioasă şi  harnică, însă trăia într-o căsuţă sărăcăcioasă. Astfel, ea nu era luată în seamă de săteni, ci era o bună prietenă a necuvântătoarelor din pădure. Într-una din zile, Sânziana se îmbolnăveşte. Degeaba încearcă prietenele ei – animalele să-i aducă plante de leac, aceastea nu mai aveau efect. Încercând să-şi găsească alinarea, Sânziana se ruga neîncetat la Dumnezeu. Astfel, aceasta primeşte vizita Sfintei Vineri, care îi spune aşa:

„Frumoasă şi blândă ai fost ca o floare,

Floare gingaşă să fii de-acum înainte;

Alungată şi dispreţuită ai fost,

De-acum vei fi căutată şi îndrăgită,

vei fi pusă la icoane, căci tu le vei alina oamenilor multe suferinţe şi vei avea puteri tămăduitoare”

Astfel, frumoasa fată se transformă într-o floare galbenă, cu patru petale încrucişate, reprezentând simbolul sfintei cruci şi îndreptarea celor răi. Parfumul puternic al sânzienelor aminteşte de blândeţea, bunătatea şi credinţa copilei.

Sânzienele sunt un simbol al verii, întrucât perioada lor de maximă înflorire coincide cu solstiţiul de vară. Această floare se mai cunoaşte şi sub numele de drăgaica. Din punct de vedere terapeutic, florile îşi merită numele de plante miraculoase, deoarece au proprietăţi vindecătoare şi, totodată de înfrumuseţare şi de imunizare faţă de boală. În unele zone ale ţării, Sânzienele sunt considerate zânele bune ale belşugului, cântecului şi dansului. Potrivit lui Mircea Eliade, Sânzienele provin dintr-un cult roman, raportate la zeiţa Diana.

Precum floarea de sânziene, ia este croită în formă de cruce, dintr-o singură bucată de pânză, având o deschizătură în partea de sus. Tehnica decorării iei s-a transmis din generţie în generaţie, motivele fiind stilizate, geometrice sau inspirate din natură. Reprezentând un obiect de artă, ia este purtată de-a lungul timpului şi până în prezent de marile personalităţii ale vremii. Astfel, istoricul Georgeta Filitti afirmă că „în a doua jumătate a secolului al XIX-lea se întâmplă ceva deosebit. La noi se instaurează o dinastie străină, care este fermecată de acest costum popular. În momentul în care Regina Maria se îmbracă în costum popular, boieroaicele fac la fel. Chiar sunt obligate, pentru că în invitaţiile la palat se preciza ca ţinută obligatorie să fie portul popular”. Tot aceasta aminteşte că până la Primul Război Mondial, costumul românesc cunoaşte o strălucire deosebită: se comandă, se cumpără, se exportă în străinătate, se fac filmări, ajungând în rândul elitelor. Aşa se face că şi în zilele noastre, ia este purtată atât de româncele de pretudindeni, cât şi de către actriţe sau jurnaliste celebre.

În ceea ce priveşte ia purtată în zona noastră, aceasta prezintă anumite elemente specifice precum următoarele: este încreţită la gât, cu bentiţă, iar mâneca se termină în partea de jos cu o brăţară brodată. Decoraţiunile care înfrumuseţează ia din Muntenia variază. Astfel, regăsim figuri geometrice sau simboluri florale, în culorile roşu, vişiniu, cafeniu, albastru pastelat.

Întotdeuna mândre de portul popular, de ie, aceasta trebuie purtată, întrucât, aşa cum declara dr. conf. univ. Varvara Buzilă, „ia ( … ) este opera de vârf creată prin contribuţia nenumăratelor generaţii de femei. Ea comportă, încifrate în ornamente, aspiraţiile de bine, de fericire şi de frumuseţe ale poporului nostru. O îmbrăcăm pentru a ne confunda cu toţi acei care au contribuit la afirmarea noastră istorică. Este marca noastră identitară, care ne etalează cu toată demnitatea în rândul popoarelor lumii”.

Sursa: Internet

Foto: http://www.nasul.tv/bate-la-poarta-noaptea-de-sanziene-du-te-soare-vino-luna-sanzienele-imbuna/