Voi fi mereu un dor în noapte
Care așteaptă-ale iubirii șoapte,
Visând în timp la o intensă bucurie
Și îmbătându-se de-a vieții feerie.

Voi fi mereu cuvântul dintr-o carte,
Scris cu dăruire, pentru fiecare-n parte
Și încrustat adânc în suflete frumoase
Ce înfloresc sub vers, ca florile din glastre.

Voi fi mereu un cer de vise noi
Din care faceți parte-acum și voi,
Căci ați trezit în mine foc mocnit
Și datorită vouă sunt astăzi fericit.

Voi fi mereu o mică și strălucitoare stea,
Ce va veni să vă-ncălzească inima
Și să v-acopere cu pulbere de stele,
Să străluciți, întreaga viață, ca și ele.

Voi fi o ploaie cu stropi de iubire,
O sfântă rugă pentru nemurire
Și pentru oamenii pe care îi iubesc,
Lumină va fi versul pe care-l dăruiesc.

  AUTOR: Lucia Marin