Vintilă Horia (numele la naştere: Caftangioglu) s-a născut la 18 decembrie 1915, Segarcea, judeţul Teleorman. Fiul unui agronom. Din 1923 familia se stabileşte la Bucureşti. Studii liceale la Colegiul „Sf. Sava”; debutează aici în revista elevilor „Vlăstarul” (1932). Studii universitare de litere, filosofie şi drept. Din 1936 colaborează la „Gândirea”, cu eseuri, poezie şi proză scurtă. În 1939, întemeiază la Bucureşti revista „Meşterul Manole”. În 1940, este numit ataşat de presă la Ambasada Română din Roma. Din 1942, ataşat de presă la Consulatul Român din Viena. Deportat (1944) de germani în lagărul de la Krummhu-bel (Silezia); în 1945, transferat în lagărul „Maria Pfarr” (Austria). Eliberat de englezi în 1945. Se stabileşte iniţial în Italia, la Assisi şi Florenţa (1945-1948), frecventându-l pe G. Papini (va ilustra aceste întâlniri în volumul Giovanni Papini, ediţie franceză, 1963; ediţie spaniolă, 1965).

Emigrează în Argentina (1948-1953), unde creează revista Noutăţi despre Argentina şi România şi lucrează ca profesor de literatură română la Facultatea de Filosofie şi Litere din Buenos Aires, dar şi ca mic funcţionar de bancă. Trăieşte la Madrid (1953-1960), la început cu o bursă acordată de Institutul Cultural Hispanic, apoi ca funcţionar, reporter şi profesor numit la Şcoala Oficială de Jurnalism din Madrid. Aici, redactează (iniţial în limba spaniolă, apoi în franceză) primul său mare roman, Dumnezeu s-a născut în exil, încununat cu Premiul Goncourt (1960). Este silit să refuze premiul din pricina unei campanii de presă orchestrată la Paris împotriva lui în ziarele de stânga. Stabilit o vreme, la Paris (1960-1964), se întoarce la Madrid (1964), unde se afla o comunitate românească şi câţiva intelectuali români activi (Al. Busuioceanu, Aurel Răuţă, G. Uscătescu etc.). Colaborează intens la diverse publicaţii spaniole (ABC, Ya, Madrid, El Alcazar, Semana, Estafeta literaria, Indice, Revista de literatură, Tercer programa) şi din alte ţări (Ecrits de Paris, Antaios din Stuttgart), se integrează tot mai mult în viaţa culturală a Spaniei, dar devine cetăţean al acestei ţări numai în 1972.

Între ianuarie 1969 şi mai 1970, călătoreşte în întreaga lume (de la Napoli la Stockholm, din Pădurea Neagră la Montreal şi Toronto, de la Salamanca la Dublin), ca reporter al revistei „Tribuna medica” din Madrid, pentru a-i întâlni pe marii scriitori şi oameni de ştiinţă ai secolului (interviurile sunt adunate ulterior în volumul Viaje a los centros de la tierra, 1971). Profesor de literatură universală şi comparată la Universidad Complutense din Madrid; între 1979 şi 1988, profesor de literatură contemporană la Universitatea Catolică din Paris, filiala Madrid; ulterior, profesor la Universitatea din Alcala de Henares. Cumpără o casă la Polop de la Marina, unde petrece lungi perioade ale anului, ba chiar prefaţează o carte cuprinzând istoria acestei localităţi (Joaquin Fuster Perez, Baronia de Polop, 1971). În acest răstimp, are o laborioasă activitate de scriitor, publicând romane, nuvele, eseuri şi poezie; întemeiază şi conduce revista Futuro Presente şi colecţia editorială Tercer Milenio. Este fondator al Societăţii Spaniole de Parapsihologie şi codirector al revistei Meta-politica (Roma). Conferenţiază şi publică în Spania, Franţa, Italia şi Chile.

A tradus în spaniolă dialogurile lui Francisco de Holanda cu Michelangelo (1956), precum şi din Ungaretti (1958) şi, în colaborare, din alţi poeţi italieni moderni (Poesia italiana contemporanea, 1959) şi a prefaţat diverse opere de autori spanioli (Ellos oyeron su voz. Testimonio de buscaderos de Dios en nuestro tiempo, Madrid, 1957; Juan Dacio, Diccionario de los papas, Barcelona, 1963; Jose Luis Martin Abril, El banco sin respaldo, 1966; Ramos Perera, Uri Geller al descubierto, 1975) şi români (Jorge Uscătescu, Hombres y realidades de nuestro tiempo, Madrid, 1961; Panait Istrati, Los cardos de Bărăgan, 1973) sau scrieri de valoare universală (Blaise Pascal, Pensamientos, Santa Cruz de Tenerife, 1968; Franz Kafka, Elproceso, Madrid, 1981). A alcătuit antologii de poezie românească modernă (Antologia poeţilor români în exil, Buenos Aires, 1953; Poezia românească nouă, Salamanca, 1956), selectând nume precum C. Amăriuţei, L. M. Arcade, Antoaneta Bodisco, Al. Busuioceanu, Nicu Caranica(A. Gheorghe, Virgil Ierunca, Ion Pârvulescu, Yvonne Rossignon, H. Stamatu, V. Ţâră. Lasă o operă impunătoare, construită în bună măsură pe paradigma exilului, în toate cele patru limbi folosite: română, franceză, italiană şi spaniolă.

Până la plecarea din ţară (1942) opera sa cuprindea volumul de poezie (Procesiuni, 1936; Cetatea cu duhuri, 1939; Cartea omului singur, 1941) şi romanul Acolo şi stelele ard (1942); după plecare publică, pe lângă versuri (A murit un sfânt, 1952; Jurnal de copilărie, 1958; Viitor petrecut, Salamanca, 1976) şi romane (Dieu est ne a l’exil, Paris, 1960; Le Chevalier de la resignation, 1961; Les Impossibles, 1962; La septieme lettre, 1964; Unefemme pour l’Apocalypse, 1968; El hombre de las nieblas, 1970; El viaje a San Marcos, 1972; Marta e la segunda guerra, 1982; Perseguid a Boecio, 1983; Un sepulcro en el cielo, 1987; Les clefs du crepuscule, 1988), povestiri (El despertar de la sombra, 1967; Informe ultimo sobre el Reino H.: relatos, 1981), un foarte interesant jurnal (Le Journal d’un paysan du Danube, 1966), interviuri (Viaje a los centros de la tierra, 1971; Encuesta detras de lo visible, 1975), cărţi de eseu literar, filosofic şi social-politic (Eseu despre interpretarea ciclică a istoriei, 1953; Presencia del mito, 1956; Poesia y libertad, 1959; La rebeldia de los escritores sovieticos, 1960; La poesia italiana contemporânea, 1961; Quaderno italiano, 1962; Giovanni Papini, 1963; Espanay otros mundos, 1970; Pepi Sanchez, 1971; Meşter de novelista, 1972; lntroduccidn a la literatura del siglo XX. Ensayo de epistemologia literaria, 1976; Consideraciones sobre un mundo peor, 1978; Literatura y disidencia: de Mayakowski a Soljenitsin, 1980; Los derechos humanos y la novela del siglo XX, 1981), cea mai mare parte traduse (spaniolă, franceză, catalană) şi reeditate de mai multe ori.

Horia este, alături de Ionesco, Mircea Eliade, Emil Cioran unul dintre scriitorii români cei mai cunoscuţi în lume. Diversă ca expresie, ficţională şi eseistică, redactată în patru limbi neolatine, încărcată de livresc şi vertebrată în acelaşi timp de „exil” ca topos fundamental, opera lui Horia se alătură ilustrei triade a lui Mircea Eliade, Emil Cioran şi Eugen Ionescu printr-o creaţie simptomatică pentru destinul intelectualităţii româneşti şi de aiurea, supusă totalitarismelor de azi şi de ieri. Dar premoniţia câmpului de tensiuni ce structurează marile sale romane şi eseuri e detectabilă încă din primul ciclu de creaţie, până la plecarea din România, „care coincide cu viaţa fericită a mea”, aşa cum mărturisea într-un interviu în revista punto y coma (ianuarie 1986).

Se stinge din viaţă în 1992, 4 aprilie, Madrid, Spania

Opera literară
Procesiuni, poeme, Bucureşti, 1936;
Cetatea cu duhuri, poeme, Bucureşti, 1939;
Cartea omului singur, poeme, Bucureşti, 1941;
Acolo şi stelele ard, roman, Bucureşti, 1942;
A murit un sfânt, poeme, Valle Hermoso (Argentina), 1952;
Eseu despre interpretarea ciclică a istoriei, Madrid, 1953;
Presencia del mito, eseu, Madrid, 1956;
Jurnal de copilărie, poeme, Paris, 1958;
Poesia y liberdad, eseuri, Madrid, 1959;
La rebeldia de los escritores sovieticos, eseu, Madrid, 1960;
Dieu est ne a l’exil, roman, preface de D. Rops, Paris, 1960; ediţie nouă, 1961 (traducere spaniolă: Dios ha nacido en el exilio. Diario de Ovidio en Tornis, prefacio por D. Rops, trauccion del frances por Rafael Vazquez-Zamora, Barcelona, 1960; alte ediţii: Barcelona, 1963; Madrid, 1968; Barcelona, 1972; Madrid, 1983; traducere catalană: Deu ha născut a l’exili. Diari d’Ovidi a Tomis, traduccio de R. Llates, Barcelona, 1963; traducere românească: Dumnezeu s-a născut în exil, roman, traducere din limba franceză de Al. Ciorănescu, Madrid, 1978);
La poesia italiana contemporanea, Guatemala, 1961;
Le Chevalier de la Resignation, roman, Paris, 1961 (traducere spaniolă: El caballero de la resignacion, Barcelona, 1961);
Les Impossibles, Paris, 1962 (traducere spaniolă: Los imposibles, traducido del frances por R. Vazquez-Zamora, Barcelona, 1966);
Quaderno italiano, eseu, Pisa, 1962;
Giovanni Papini, Paris, 1963 (traducere spaniolă: Giovanni Papini, de J. Garcia Mercadal, Madrid, 1965);
Platon, personaje de novela, Madrid, 1964;
La septieme lettre, roman, Paris, 1964 (traducere spaniolă: La septima carta, traduccion de Mercedes A. Carrera, Barcelona, 1966; alte ediţii: Barcelona, 1969; Barcelona, 1976);
Le Journal d’im paysan du Danube, Paris, 1966 (traducere spaniolă: Diario de un campesino del Danubio, traduccion M. Garcia Vinor, Barcelona, 1968);
El despertar de la sombra, traduccion del rumano por A. Iglesias Laguna, Madrid, 1967;
Une femme pour l’Apocalypse, Paris, 1968 (traducere spaniolă: Una mujer para el Apocalipsis, tradujo M. Arroita Jauregui, Madrid, 1968);
El hombre de las nieblas, traduccion de M. Arroita Jauregui, Barcelona, 1970 (alte ediţii: Barcelona, 1971; Barcelona, 1975);
Espahay otros mundos, Barcelona, 1970;
Viaje a los centros de la tierra. Encuesta sobre el estado actual del pensamiento, las artes y las ciencias, Barcelona, 1971 (ediţia II, Barcelona, 1972; alte ediţii: Barcelona, 1976, 1979),
Pipi Sanchez, Madrid, 1971 (ediţie nouă, 1972);
Mester de novelista, Madrid, 1972;
El viaje a San Marcos, Introduccion y traduccion: M. Arroita Jauregui, roman, Madrid, 1972;
Encuesta detras de lo visible, Barcelona, 1975 (ediţie nouă, Barcelona, 1980);
Introduccion a la literatura del siglo XX. Ensayo de epistemologia literaria, Madrid, 1976;
Viitor petrecut, poeme, Salamanca, 1976;
Consideraciones sobre un mundo peor, Barcelona, 1978;
Literatura y disidencia: de Mayakowski a Soljenitsin, Madrid, 1980;
Los derechos humanos y la novela del siglo XX, Madrid, 1981;
Informe ultimo sobre el Reino H.: relatos, Barcelona, 1981;
Marta o la segunda guerra, traduccion del francas de C.A. Betoret, Barcelona, 1982;
Perseguid a Boecio, Madrid, 1983;
Un sepulcro en el cielo, Barcelona, 1987;
Les clefs du crepuscule, Lausanne, 1988;
Dumnezeu s-a născut în exil, roman, traducere din franceză, revizuită de autor, Craiova, 1990;
Cavalerul resemnării, roman, traducere din franceză de Ileana Cantuniari, postfaţă de Monica Nedelcu, Craiova, 1991;
Mai sus de miazănoapte, roman, Bucureşti, 1992;
Salvarea de ostrogoţi (Prigoniţi-l pe Boeţiu), traducere de Ileana Cantuniari, Craiova, 1993;
Un mormânt în cer, traducere de M. Cantuniari şi T. S. Olteanu, Bucureşti, 1994;
Recucerirea descoperirii, traducere de M. Cantuniari, Bucureşti, 1996.

Traduceri
Francisco de Holanda, Conversaciones con Miguel Angel, introduccion y notas de ~, Nueva version castellana de ~ y J. Vila Selma, Buenos Aires, 1956;
Giuseppe Ungaretti, El dolor, traduccion del italiano por ~, Madrid, 1958; Poesia italiana contemporanea, antologia, Madrid, 1959 (în colaborare cu J. Lopez Pacheco).

Surse:
ro.metapedia.org
editura-art.ro
crispedia.ro
ro.wikipedia.org

Autor: Maria Dumitrache