Uneori aș vrea să fim ca niște flori

Să ne răsfățăm sub razele de soare

• Și să sorbim lumina fiecăror zori,
  Apoi să înflorim în dragostea cea mare.Uneori aș vrea să fim doi vulturi
  Spre stânci cu dor să ne-nălțăm,
  Sau de-am putea să fim doi fluturi,
  Culorile naturii pe aripi să purtăm.Uneori aș vrea să fim mândre izvoare
  Cu apă rece, dulce, cristalină,
  Să curgem prin a codrului răcoare,
  Spre râu să ne-ndreptăm tot împreună.

  Uneori aș vrea să fim puțin din toate,
  Iubirea s-o-ncrustăm și-n piatră
  Și-n stele și în lună și-ntr-o carte,
  Pentu ca nimeni să nu ne despartă.

  Când ziua se va transforma în noapte.
  Să ne prefacem într-un vers din poezie
  Ca toți îndrăgostiții să îl pună-n șoapte,
  Și împreună să pornim spre veșnicie.

•   AUTOR: Lucia Marin