Unde mă duci stăpână, de ce plângi ?

Stiu , sunt bătrân și obosesc în mers adeseori,

Dar te-aș ruga să mă păstrezi, să nu mă duci ,

Aș vrea să mor în curtea ta langa batranii nuci.

Si jur că n-am să-ți fiu ca o povară niciodată,

Te rog nu-mi cumpăra grăunte de ovăz,

Mai lasă-mi doar o grămăjoară de otavă,

Si am să beau doar apa ce se scurge din omăt.

Stiu că ți-e greu și n-ai pe nimeni să te-ajute,

Dar nu mai valorez acum mulți bani,

-Stăpână, ai uitat că-n vremile trecute

Eu te-am purtat în spate și m-am rănit în bolovani ?

Si-am tras din greu căruțele și plugul prin noroaie,

Prin ger, prin vânt și prin furtună nemiloasă,

Si-ți mulțumesc că uneori tu m-ai ferit de ploaie

Acoperindu-mă mereu cu o velință groasă.

Mai bine mă lăsai să mor de tânăr, pe ogor,

Poate n-aș fi ajuns acum bătrân și fără vlagă,

Te rog îndură-te și lasă-mă să mor

Lângă stăpâna ce mi-a fost atât de dragă.

Stiu că gândești acum și tu la fel ca mine,

Ești singură și bătrânețea ne doboară

-Tu nu ai vrea să mori având copiii lângă tine,

Să fie cineva să dea în urma ta pomană ?

Unde mă duci stăpână, de ce plângi ?

Nu mă lasă să mor în curți străine,

Cum de te rabdă inima ca să mă duci ,

Să mor departe de curtea unde-am stat cu tine ?

Si de nu poți să mă mai ții și-ai să mă vinzi

Sper să-ți ajungă banii până-ți vin copiii,

Dar te-aș ruga iubită mea stăpână să îi minți

Si să le spui că am murit pe deal, cărând butașii viei.

AUTOR : DORIN DUMITRIU

22-10-2015

sursa foto : Bun de Romania.