Teodor Scorţescu, prozator şi dramaturg

20 noiembrie 2015, ora 11:00, in categoria Atelier literar

Teodor Scorţescu s-a născut la 14 ianuarie 1893 în Iaşi. Este fiul Paulinei (născută Orăşanu) şi al lui Alexandru Scorţescu, funcţionar. Şi-a făcut studiile în Iaşi, la Liceul Internat şi la Facultatea de Drept, luându-şi licenţa în 1917. Încearcă să se afirme ca poet, debutând cu trei sonete la „Viaţa românească”, în 1914, iar în iulie 1916, după ce mai dă alte versuri, publică în foileton în „Capitala” şi nuvela Salonul unde se gândeşte, prefigurând romanul Concina prădată (1939). Renunţă temporar la poezie şi proză, lăsându-se ispitit de teatru. O revistă teatrală, „Halandala”, scrisă împreună cu George Bădărău, i-a fost pusă în scenă în 1916, la Iaşi.

Depuse pentru lectură la Teatrul Naţional din Iaşi şi la cel din Bucureşti, drama Sfârşitul lumei şi o comedie (lucrată în colaborare cu Al. O. Teodoreanu) rămân în manuscris. În schimb, piesa Le Mirage des Alpes, a cărei acţiune se petrece într-un spital de tuberculoşi din Elveţia, tradusă în româneşte de Al. O. Teodoreanu, a fost tipărită în „Viaţa românească” (1921) şi jucată pe scena Teatrului Naţional ieşean în stagiunea 1924-1925, în timp reprezentându-se la Iaşi şi Bucureşti piesele Arta iubirii, evocare a exilului la Tomis al lui Ovidiu, Tanti Viorica şi Cobaiul, text de tip pirandellian, dar care nu au mai fost editate. După ce în 1921 semnează, în „Viaţa românească”, nuvela Într-o temniţă, evocare a detenţiei unor tineri revoluţionari ruşi, timp de câţiva ani nu mai publică nimic. Romanul Popi va fi tipărit în „Viaţa românească” (1929), apoi în volum, în 1930.

Concomitent, Scorţescu îşi începe cariera diplomatică în octombrie 1921, fiind numit ataşat la Legaţia României din Istanbul, de unde în anul următor se transferă la Legaţia din Atena. În octombrie 1923 va fi rechemat în centrala Ministerului de Externe, unde funcţionează până în 1928, suind toate treptele ierarhice până la cea de secretar de legaţie clasa I. Activitatea sa diplomatică continuă la Ankara (1928), Helsinki şi Riga (1930-1936), Praga (1937), Berna (1939), la Vatican (1940), în 1942 fiind consul general la Istanbul. În iulie 1930 se căsătorise, la Viena, cu principesa Livia Borghese.

În august 1945, pe când îndeplinea funcţia de însărcinat cu afaceri ad-interim pe lângă Guvernul italian, este rechemat în ţară. Nu dă curs chemării, astfel că, în aprilie 1946, este demisionat prin nesupunere la ordin. Stabilit un timp în Sicilia, se pare că după 1950 a emigrat în Argentina şi locuia la Buenos Aires. O nuvelă (sau un microroman), Magie albă, scrisă în 1932, îi era editată în 1952, în condiţii grafice precare şi într-un tiraj cvasiconfidenţial, la Valle Hermoso, în Editura Cartea Pribegiei a lui Grigore Manoilescu.

Dincolo de poezie şi teatru, adevărata vocaţie a lui Scorţescu pare să fie proza, caracterizată de rafinament, exotism şi romanţiozitate. Romanele Popi şi Concina prădată au o tematică ero­tică, dar scriitorul nu trece niciodată de limita sugerării discrete a relaţiilor sexuale, lucrând în filigran, cu o decenţă firească, fără nimic ostentativ sau deliberat şocant. Din perspectiva erosului, a fost definit drept un „explorator liric al eternului feminin” (George Călinescu) sau ca un „observator fin al capriciului feminin” (Alexandru Piru), comentariile fiind favorabile, uneori chiar entuziaste încă de la apariţia cărţilor.

O singură graţioasă nuvelă cu subiect de comedie, Popi, face din Teodor Scorţescu un autor vrednic de reţinut. Aci se zugrăveşte, fără caricatură, volubilitarea, orgoliul afectat, cumulul de profesii disparate, inteligenţa vie şi cabotinismul mediteraneanului din Levant. Un tânăr român e trimis la Atena cu o misiune bancară tocmai când guvernul Gunaris cade şi Grecia e divizată în constantinişti şi venizelişti. El face cunoştinţă cu o tânără divorţată Popi, care e regalistă înfocată, în conflict adesea cu familia ei în care se află şi venizelişti, şi e pilotat de Spyros, un fel de chelner demn, cu calităţi deosebite şi cu mari însuşiri muzicale. Popi primeşte dragostea românului, dar, meridională, ar voi ca dânsul să-i facă demonstraţii romantice, să-i cânte. Lipsit de darul melic, românul îşi constituie din Spyros un fel de Cyrano. Dar grecul s-a îndrăgostit de Popi şi înţelege să lucreze pe cont propriu, iar într-o ţară de milenar democratism izbânda lui e apropiată, când inteligenţa românului găseşte un punct psihologic vulnerabil. Spyros e crunt venizelist şi românul îl provoacă în faţa femeii: “— Recunosc… că acest înfocat regalist a fost mai tare ca mine!” Indignat, grecul protestează: “— Eu, regalist?… Trăiască Venizelos! Cu el e toată Grecia!” Popi, constantinistă fanatică, dezgustată de politica lui Spyros, cade în braţele românului.

Romanul Concina prădată are un substrat satiric, infuzat cu o perfectă artă a voalării, a disimulării, lăsând cititorul să tragă concluzii privind numeroasele personaje din protipendada Iaşiului de pe la 1910. Din această perspectivă, Concina prădată se înrudeşte cu Craii de Curtea-Veche, scrierea lui Mateiu I. Caragiale, sondând zonele de promiscuitate ale adulterului oficializat, ale celor care reduc scopul şi plăcerea vieţii la iubirea fizică. Bunăoară, un magistrat strânge în locuinţa sa toate femeile de moravuri uşoare. Naraţiunea se compune dintr-o suită de secvenţe cinematografice, populate cu o serie de indivizi cu preocupări ce frizează libertinajul. Sylvia Vodiş, soţia unui ins bogat, instruită, mondenă, practică amorul doar pentru a-şi alunga plictiseala, într-un soi de înţelegere tacită cu partenerul ei de viaţă, de asemenea un libertin.

Moare în 1976, în Italia

Opera
Popi, Bucureşti, 1930;
Concina prădată, Bucureşti, 1939;
Magie albă, Valle Hermoso, 1952; ediţie îngrijită de Mihaela Constantinescu, Bucureşti, 2000;
Concina prădată, ediţie îngrijită şi prefaţă de Ion Simuţ, Cluj Napoca, 1982;
Concina prădată. Popi, ediţie îngrijită şi prefaţă de Aureliu Goci, Bucureşti, 1997.

Sursa:
Istoria literaturii române, G Călinescu, ed Litera, 1997
crispedia.ro

 

Autor: Maria Dumitrache

 
Te invitam sa dai un like paginii de Facebook Jurnalul de Drajna: