Eram la fel ca tine mai demult,
N-aveam nici griji și nici nevoi,
Si-acum când anii au trecut
Mă întristez când vă privesc pe voi.

Eu mă jucam în curtea casei bătrânești
Iar mama mă privea cu ochii-i blânzi,
Azi tu nu știi ce-nseamana să trăiești
Cu mângâierea caldă a fraților flămânzi.

Si poate ai să afli peste timp,
Povestea bătrânilor ce nu mai sunt în sat,
Cum se nășteau pe câmp, în lanul de porumb
Sau printre snopii din grâul secerat.

Stai doar o clipă și lasă-mă să te privesc,
Să văd în ochii tăi copilăria-mi dusă,
Da-mi mâna ta copile să îmi amintesc
De mână mea, în mâna mamei pusă.

De lăcrima ce îi cădea de fiecare dată
în palma mea când îi ștergeam sudoarea,
Si peste timp când vei vroi vreodată,
Te rog, du-te la ea și-aprindei lumânarea.

C-au stins-o ploile și vântul toamnelor târzii
Ce au să bată în curând și peste mine,
Si dacă tu, prin vreme, vei uita să vii,
Da-mi mâna , să-ți spun c-am să te iert ,copile.

autor…DORIN DUMITRIU.
16-09-2015
sursa foto Poze si tablouri frumoase.