Sfântul Ştefan, primul diacon şi martir al Bisericii

27 decembrie 2016, ora 07:15, in categoria Evenimente, Sfinte sarbatori

Sfântul Ştefan, primul diacon şi martir al Bisericii

Sfântul Ştefan este prăznuit pe 27 decembrie, în a treia zi după Naşterea Domnului. Părintele Nicolae Steinhardt, făcând diferenţa între cele două verbe vecine, dar nu identice, “a şedea” şi “a sta”, ne descoperă de ce Sfântul Ştefan este sărbătorit după Naşterea Domnului şi Soborul Maicii Sale. “A şedea”, spune părintele, înseamnă în limba română a se afla aşezat pe ceva (un scaun, o bancă, o laviţă … ), iar “a sta” înseamnă a se ţine în picioare, vertical. În textul de la Fapte, 55-56 se spune: “A văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Şi a zis: Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”. Observăm că în textul Noului Testament este prezent verbul a sta, adică a se afla în picioare, şi nu a şedea. În iconografie, Hristos e mereu reprezentat şezând, de-a dreapta Tatălui, pe tronul Său ceresc, iar în textele liturgice se face referire la Iisus şezând în slavă, niciodată stand. Părintele Nicolae Steinhardt explica de ce s-a folosit verbul “a sta”: “Pentru a primi jertfa primului mucenic al Său, Domnul S-a ridicat în picioare. Din respect pentru Arhidiaconul Ştefan şi spre a-i aduce osebita cinstire”. Din acest motiv, Sfinţii Părinţi au rânduit ca Sfântul Ştefan să fie cinstit în a treia zi de Crăciun.

Sfântul Ştefan – primul diacon

Mărindu-se numărul creştinilor după întemeierea Bisericii, a crescut şi numărul cererilor pentru diverse slujiri ale apostolilor. Astfel, au fost aleşi din cadrul comunităţii, şapte bărbaţi “plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune” care să slujească atât în cadrul slujbelor religioase cât şi să supravegheze bună orânduiala la mesele comune. Primul dintre aceştia a fost Ştefan, iar ceilalţi şase sunt: Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena şi Nicolae. Rolul lor în Biserica primară depăşea cu mult rolul pe care îl iau diaconii în zilele noastre. Ei predicau cuvântul Evangheliei, botezau şi ajutau la desfăşurarea cultului aparţinând organelor de conducere ale Bisericii din Ierusalim.

Sfântul Ştefan – primul martir

Sfântul Ştefan s-a arătat un apărător al credinţei adevărate cu privire la persoana lui Hristos, mărturisind că El este Fiul lui Dumnezeu, care S-a născut, a murit, a înviat şi S-a înălţat la ceruri pentru mântuirea noastră. A fost acuzat că a adus blasfemie lui Moise şi lui Dumnezeu. Atunci când Caiafa a întrebat dacă cele ce se mărturisesc despre El sunt adevărate, Sfântul Ştefan a rostit o lungă cuvântare în care a arătat că Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de profeţi şi că iudeii sunt vinovaţi pentru uciderea Lui. Furioşi, evreii au cerut uciderea lui cu pietre. După ce L-a văzut pe Mântuitorul Hristos în chip minunat în slavă, stând de-a dreapta lui Dumnezeu, s-a rugat pentru sine şi pentru cei care îl omorau: “Doamne nu le socoti lor păcatul acesta” (Faptele Apostolilor VII, 59-60). Locul uciderii Sfântului Ştefan a fost în valea lui Iosafat. Având în vedere că în vremea aceea cei care erau ucişi cu pietre nu puteau fi înmormântaţi în cavoul familiei, se presupune că trupul Sfântului Ştefan a fost pus în mormântul unui creştin. Moaştele sale au fost descoperite în anul 415, atunci când preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o întreită viziune. Când i s-au descoperit moaştele, pe mormântul său scria “chiliel”, care în limba ebraică înseamnă “cununa”, pentru că într-adevăr el a luat, cel dintâi dintre creştini, cununa muceniciei.

Semnificaţia numelui Ştefan

Numele este de origine grecească – Stephanos – şi înseamnă “coroana”, “ghirlanda”, “cunună” (cu care erau încununaţi învingătorii). La noi, formele curente au fost şi sunt Ştefan şi Ştefan(i)a, diminutivate mai ales Fane, Fănel, Fănica, Făniţă, Fană, Fănică, iar uneori – sub influenţa străină – Fanny. Destul de des se folosesc şi diminutivele Ştefănel sau Ştefăniţa, mai rar Stef(i). Mai recent a apărut şi forma feminină Ştefanela (ce pare să fi prins mai bine decât vechea Ştefanida – numele unei muceniţe trecute în calendar).

 

***

Echipa Jurnalul de Drajna urează un călduros «La mulţi ani!» tuturor celor care îşi sărbătoresc numele. Să aveţi parte de tot binele din lume, sănătate multă, fericire şi toate dorinţele să vă fie împlinite!

La mulţi ani!

Sărbători fericite!

Sursă: crestinortodox.ro

 

Autor: Maria Dumitrache

 
Te invitam sa dai un like paginii de Facebook Jurnalul de Drajna: