Nu ştiu cum vă simţiţi voi, dar eu deja trăiesc parfumul Crăciunului. Simt mirosul cozonacului făcut de bunica, sărmăluţele cu afumătură gătite de mama, prăjitura tiramisu pe care o face surioara mea. Văd bradul împodobit cu instalaţia electrică şi muzicală, globuri diverse în culori aprinse, beteala albastră şi roşie îmbrăcându-i crenguţele tinere şi puternic mirositoare, dulciurile care mă ispitesc întotdeauna şi le las doar ambalajul. !

Sărbătoarea Crăciunului ar trebuie să îţi aducă fericire şi linişte sufletească alături de cei dragi şi multă energie pozitivă… foarte multă aş spune, şi aveţi nevoie într-o ţară ca România. Nu vreau să scriu despre politică, criza financiară sau neajunsurile care ne-au îngrădit şi ne-au supt şi ultima sevă optimistă care ne mai curgea prin vene ci de sensibilitatea şi înţelegerea care ne-o aduce această sărbătoare, în fiecare an.

Să-nvăţăm să fim copii, din nou, în această perioadă îmbelşugată cu atâtea mirodenii fulguite şi aşternute în sufletul nostru. De-ajuns cu vorba, e timpul să-i scriu Moşului drag o scrisoare cu doleanţele mele din acest an. Vinul fierbinte cu scorţişoară, piper şi miere este în faţa mea, aşteptându-mă să-l sorb şi de ce mai am nevoie?! Hm… da…

“Dragă, Moş Crăciun ţi-aş cere multe dar nu vreau pentru mine nimic anul acesta, ceea ce am cerut anul trecut mi s-a împlinit şi poate că şi acest fapt mă stimulează şi mai mult să-ţi scriu această scrisoare deoarece sunt sigură că vei duce la bun sfârşit doleanţele mele.

Îţi cer pace sufletească şi multă sănătate pentru: copii orfani şi nu numai, bătrânii din aziluri şi de pe patul din spital şi nu numai, tinerii care şi-au pierdut speranţa la un trai mai bun şi pentru cei care încă îşi caută calea destinului rătăciţi în intersecţiile dure şi înceţoşate. Apoi , vreau să aduci în fiecare casă un brad împodobit cu speranţă, visuri, fericire şi dragoste, şi pe masă să le aşezi bunătăţuri cu: înţelepciune, optimism, înţelegere, mulţumire şi apreciere de sine. Şi mai vreau ceva, Moş Crăciun: nimeni să nu fie singur în noaptea Naşterii Domnului şi toţi să închinăm un pahar plin de omenie şi mărinimie. Dacă ţi-aş cere ca toată lumea să facă astfel tot anul viitor, sunt lacomă? Cred că da…

Îţi mulţumesc, Moş Crăciun că exişti şi mă faci să mă simt copil şi la vârsta pe care o am şi-ţi doresc… timp să îndeplineşti dorinţele tuturor!

Cu drag, Maria!”

Cutia de scrisori este deschisă şi de-abia aşteaptă să fie umplută cu gândurile şi rândurile voastre!

Autor: Maria Dumitrache