Nici o zi de Ignat nu se sfârşeşte fără pomana porcului, un obicei atât de împământenit, încât aproape că e imposibil de omis. După ce porcul a fost tranşat, măruntaiele scoase şi toate ligheanele şi cratiţele puse la rece, în cămară, sau chiar în zăpadă, la ger, după ce cuţitele au fost strânse şi spălate, iar locul de sacrificiu frecat bine cu zăpadă, să se ducă sângele, gospodina intră în casă să gătească prima mâncare din godacul tăiat. E ceea ce în lumea satului poartă denumirea de „pomana porcului“.

În ceaunul bine încins, pe roata din spate a plitei, se aruncă bucăţi de carne slabă şi grasă, se adaugă o căniţă de apă fierbinte, foi de dafin, piper şi sare din belşug şi câţiva căţei de usturoi zdrobiţi pentru aromă şi masa dintâi e aproape gata. Bucatele sunt completate cu o mămăligă cât roata, din care se înfruptă, împreună cu gazdele, toţi cei care au ajutat la treabă.

În fiecare casă de român, în fiecare oraş sau sat agitaţia în această săptămână este mai mare ca oricând. Dacă porcul a fost tăiat şi tranşat ca la carte în ziua de Ignat, zilele ce urmează sunt cele dedicate preparării bucatelor, iar pentru aceasta la mare rang se află condimentele, toate câte le poate reţine mintea omenească. Din sertăraşele fiecărei bucătării nu trebuie să lipsească piperul şi foile de dafin, ienibaharul, nucşoara, usturoiul, ghimbirul, boiaua de ardei, condimentele pentru cârnaţi, cimbrul, dar şi altele, mai moderne, cum sunt oregano sau curry. De asemenea, nu trebuie să lipsească lămâile, vinul alb pentru asezonat friptura, smântâna, sosul de roşii şi legumele.

Pofta buna !

AUTOR: Mihaela Dobrescu