Vă scriu în acestă seara din suflet de hârtie, o să vă spun o poveste ce arată cât se aseamănă oamenii cu cărțile….
De vreo doua zile tot caut să găsesc o carte care să-mi completeze starea, să mă ajute să mă regăsesc, să îmi ofere aceea inspirație de care avem nevoie la început de anotimp și la început de proiecte noi, și tot răsfoiesc paginile cărților din casă, caut pe internet sugestii, întreb, mă documentez, caut ceva ce știu deja că în sufletul meu am găsit, încerc să deslușesc graiul inimii în găsirea scrierii perfecte care să-mi stingă setea de lectură, și să-mi lumineze calea spre a scrie mai departe….
Așa e și cu oamenii din viețile noastre, îi găsim, îi regăsim, îi pierdem, îi întâlnim mai apoi străini și reci, încercăm să-i facem să reacționeze la semnalele noastre, și cu toate acestea, construim ziduri înalte pe care sinceritatea și cuvintele simple izvorate din inimă nu mai pot să le dărâme….
Căutăm în oameni ceea ce nu găsim în noi, iar în cărți căutăm cuvintele scrise care să ne poarte în drumul spre regăsire, avem lângă noi cheile ce ne deschid lacate ferecate, și cu toate acestea nu știm pe care să o alegem, încercăm să simțim sufletele celor ce ne stau aproape, uneori reușim, alteori rătăcim derutați parcă, ușor confuzi, însă nu abandonam, mergem spre cei care ne atrag sufletește, și a căror lumină lăuntrică o vedem dezvăluită de privire…
Nu am avut des astfel de experiențe, însă știu că atunci când am întâlnit aceea privire trebuie să o urmez, asemeni unei cărți, să o lecturez până la capăt pentru a putea înțelege cu adevarat misiunea vieții…
Citind o carte, lecturăm un suflet, pătrundem într-un univers sublim, sensibil, purtând mireasma trăirilor eterne ce ne poartă dincolo de timp și spatiu, acolo unde sufletele nu mai sunt legate de trupuri, de acele lucruri pe care putem să le atingem doar în aparență, căci profunzimea se află dincolo de ce ceea ce putem atinge, citim literele, le atingem cu privirea, însă de fapt prin lectură atingem cu simțirea universul nemărginit al sentimentelor, gândurilor, emoțiilor și trăirilor transpuse în grai scris pentru a-l putea descifra cu mintea, însă doar cu sufletul putem înțelege de fapt rostul unei cărti….al oamenilor….
Vă dăruiesc un sfat prețios, urmați-vă sufletul, indiferent unde vă duce, căci acolo se află glasul pe care auzindu-l la capătul drumului o să știți că ați ajuns cu adevărat Acasa….la destinația ființei, alături de sufletul care să vă dăruiasca împlinirea, liniștea, lumina și de a cărei privire, oglinda plină de misterul iubirii să nu vă mai despărțiți niciodată….
Cartea e calea, oamenii sunt destinația…una fără cealaltă nu ar putea exista, căci ființele nu ar mai avea unde să îți scrie povestea….iar povestea nu ar mai avea rost fara cei care să o lectureze sau să o aștearnă pe foi…..

Căutați mereu ceea ce vă bucură, și bucurați-vă de tot ceea ce găsiți!
Seară lină în lumina gândurilor senine, prieteni!

Autor: Isabela Neagu