Povesti din suflet de hartie-Eminescu pentru noi, romanii
18 ianuarie 2020, ora 20:50, in categoria Atelier literar, Isabela Neagu, Sertarul cu creatii
Buna dimineata prieteni dragi,
Astazi razele de soare auresc ramurile copacilor si presara praful sperantelor in versurile si emotiile eterne, caci noi oamenii suntem mai mult decat se poate vedea cu ochii si atinge cu mana, noi suntem tot ceea ce privim cu sufletul si atingem cu fiinta, purtam cu noi mireasma de viata si licarirea de dragoste, caci la urma urmei tot ceea ce ramane din noi este amintirea daruita celor care ne-au cunoscut candva….
E o zi mare, e zi de bucurie, de reamintire, de retraire a unei minuni ce s-a daruit pe sine in tot ceea ce a lasat in urma-i, astazi maestrul literaturii romane ne face sa vrem sa deschidem o carte si sa ii inchinam un gand de pace si liniste in gradina marilor talente care au trait pentru lume, pentru a se contopii cu sufletul etern….
Va rog sa facem in asa fel incat, sa nu treaca aceasta zi fara sa ne amintim de cel care a fost, este si va ramane pentru totdeauna mostenirea gereratiilor de ieri, de azi si de maine….. MIHAI EMINESCU!
Sa fim romani si sa aprindem candela in inimile noastre, sa-i luminam pentru vesnicie calea spre aleea stelelor! Sa straluceasca astazi in noi, lumina versului si sa rostim o ruga de mutumire caci slova el ne-a daruit, si cu iubire noi in inimi l-am primit!
Cel mai frumos sentiment este sa daruiesti din sufletul tau si sa te prinzi mana in mana cu eternitatea, e sublim, si sa ai doua mari forte in mana, cuvantul si arta….
O zi cu mireasma dulce de vers in visare va doresc!
Lumina lumii…poetul
Poetul este lumina lumii,
El vede frumusetea minunii
Pictand in cuvinte broderiile emotiei profunde,
Simtind in ganduri tot ceea ce sufletul ascunde
Poetul se naste si moare cu fiecare vers,
Caci este raza de traire din univers
El, nu se ascunde dupa stele,
Ci isi invesmanteaza graiul cu ele
Calatorind in vise prin durere,
Compune muzica unei fiinte zamislite in timpuri efemere
El nu cunoaste fericirea,
Caci lacrima-i e rece precum nemarginirea
Vibreaza cu fiecare rand,
Spunand sincer si curat ce poarta-n gand
Ar vrea sa fie un cantec,
In care muzica-i e versul
Ar vrea sa fie o opera de arta,
In care versu-i e a sufletului harta
Ar vrea sa fie o floare,
In care versu-i nicicand nu moare
Ar vrea sa fie aripa,
In care versu-i sa ridice sufletul la cer pentru o clipa
Ar vrea sa fie nemuritor,
In care versu-i sa ne-nsoteasca prin al iubirii zbor…
Autor: Isabela Neagu