Poveste pictată în fire tainice (I)
Poveste pictată în fire tainice (II)
Poveste pictată în fire tainice (III)
Poveste pictată în fire tainice (IV)

Ultimele ei cuvinte nu apucară să mai fie rostite şi într-o clipă, după ce-şi împreunară mâinile, pătrunseră în deschizătura cerului unde au fost întâmpinaţi de un porumbel care după ce dădu de trei ori din aripi se transformă în trup uman îmbrăcat în straie albe şi strălucitoare .
Amândoi porniră alene pe acele alei din Grădina ca şi cum viaţa li se cernea prin faţa ochilor. Atunci, porumbelul le spuse :
-Gradina aceasta e creaţia unor dorinţe neîmplinite pe care le are pe suflet omul. Voi sunteţi ceea ce faptele voastre oglindesc dar diferenţa este că voi deţineţi controlul lor şi nu Destinul .
Arno şi Gubia ascultau fascinaţi de cele spuse de porumbel . Apoi , el continuă :
-Când o persoană se trezeşte în faţa destinului, şi calea este cea pe care şi-a dorit-o urmată , asfaltul pare că-i serveşte ca scop avut şi are o semnificaţie mult mai intensă , dincolo de ceea ce voi vedeţi dar care aşteaptă să fie posedat. Ajutând asfaltul să se dospească , vă ajutaţi pe voi să creşteţi parcurgându-l , şi oricât aur aţi sufla peste el , doar drojdia lăuntrică îl leagă sufleteşte de voi , îi dă speranţă pentru a vă elibera de legături sumbre şi de a vă duce la bun sfârşit dorinţele curate şi care să vă hrănească cu adevărat.Când ţi-ai ales piramida care să îţi întregească sufletul ,bucură-te de cristalele vorbelor, de învelişul durabil al mângâierilor şi umpleţi tainele interiorului cu culori care-ţi aparţin şi completează-le cu culorile celuilalt, şi-apoi serviţi-vă , în timp ce sufletele voastre primesc forma unui singur interior având o singur scop , şi acela este de a vă împrejmui într-o simplă dar unică inimă . O inimă condusă spre o linie cu esenţe luminoase care primeşte o singură destinaţie : trecerea de la întâmpinare , la îmbrăţişarea frumuseţii unei iubiri.
-Cu ce mă mai ajuta pe mine, porumbelule ? spuse Arno oarecum confuz de vorbele cu tâlc ale porumbelului.
-Să gândeşti pozitiv şi să ai putere de a te lăsa consolat de firul Luminii .
-Dar eu sunt pregătit, porumbelule !
-Ştiu şi totuşi gândul de a pune anumite blocaje , şi ai să vezi de ce îţi spun aceste lucruri , e o provocare care nu trebuie să ţi-o permiţi acum . Lumina se schimbă după suflet , dacă sufletul este curat ea străluceşte , dar dacă sufletul e amăgit , închis şi plin de impurităţi îndoielnice , el nu mai străluceşte ci dispare Lumina la fel de repede cum a apărut .
-Vrei să spui că , în acest moment mă aflu pe un bloc nesigur şi dacă mă înfrupt din ciocolată mă prăbuşesc , dar dacă stau şi o sculptez , o mângâi atunci mă ridic către Lumină şi voi aparţine ei şi numai ei ?
-Tu ai vorbit de ciocolată , eu aş da exemplu cu gheaţa şi marea : îngheţi sau te scalzi în schimbare .

Marea Catedrala era învăluită în tăcere şi Lumină . Doar chipul şi trupul Marelui Rumi părea să radieze de strălucire fiind îmbrăţişat de razele soarelui . Deodată, cum păşeau cei trei prin Grădina , aleile murmurau sunete calde şi blânde care le aduse zâmbetul pe buze celor doi străini , Arno şi Gubia .
Gubia arătă cu degetul spre o floare necunoscută ei dar care dansa şi cânta , iar din petalele ei ieşeau cuvinte care erau prinse de frunzele unui fag ce le aşeza pe-o tabla din marmură .
-Ce vrea să-nsemne asta , Arno? Cât de frumos , nu am mai văzut aşa ceva ! O comoară nepreţuită ! spuse Gubia plină de compasiune şi cu voce senină , în timp ce florile se înclinară şi-i transmiseră prin sunetele lor : ” orice suflet poartă o stea dar tu , draga noastră o ai pe cea mai frumoasă dintre toate stelele cereşti pentru că trăieşte în tine şi tu în ea .”
Atunci porumbelul îi spuse :
-Ele sunt una din frumuseţile acestei Grădini , şi tot ele aduc visele în noi şi sperăm ca ele să devină reale . Consideră-le Florile-Vis în momentele noastre magice şi pline de imagini care la prima vedere par fantezii , dar după un timp şi cu multă străduinţă , ele prind viaţă devenind reale .
-O, cât de frumos ! Adevărat spui tu , porumbelule ! Adevărat ! spuse Gubia uimită de tot ceea ce auzea şi vedea .
Porumbelul continua :
-Iar ele ajutate de frunzele fagului , doar trec aceste vise în manuscrisul de marmură , apoi fratele meu, Binecuvântare se refugiază în ele dându-le forme de apariţie după străduinţa acelui suflet care-şi doreşte împlinirea viselor .
-Trebuie să-i mulţumesc fratelui tău , porumbelule pentru că şi mie mi-a îndeplinit un vis .
-Fă-o , draga mea Gubia ! Împreunăţi mâinile înaintea inimii şi lasă-te purtată cu gândul într-o armonie care este întrupată în acest tărâm celest , şi el îţi va apărea în faţa ta .
Aşa a şi făcut Gubia , iar Binecuvântare s-a ivit în faţa ei preluând mulţumirea adusă de şoaptele ei , iar o undă îi străbătu privirea adiind-o cu ploaia de petale topite ce se mişcau pe muzica aerului natural încercuindu-i mâinile cu ele .
-Respiră darul oferit de fratele meu , acest parfum al florilor care au menirea de a îndeplini vise ! îi zisa porumbelul .
“Carlos va fi acolo şi mă va aştepta . Va fi doar al meu şi numai pentru mine, şi nu voi renunţa la visul de a iubi şi de a fi iubită în lumea mea !”, îşi zisă Gubia .
“Voi porni cu sufletul împăcat şi voi găsi tâlcul acestor cuvinte rostite de porumbel şi-mi voi căuta liniştea Luminată cu sufletul şi mintea ca o flacără ce mă va consola pe Drumul meu către Divinitatea Supremă “, îşi spuse şi Arno, în sinea lui .
Porumbelul continuă :
-Acum o să vină Croitorul Inimii acestui loc divin şi te va pofti în coroana de rozmarin unde se găseşte râul cu puteri magice , şi te va pune să îţi rosteşti păcatele , iar după aceea te va confrunta cu ele ca să primeşti puritatea acelui râu şi vei comunica cu tot cei cărora le-ai adus un prejudiciu sau le-ai intors spatele , ca să fii salvat şi să te înalţi spre prima treapta a Divinităţii Supreme . Trebuie să meditez , să îţi aduni viaţa în palmă şi să culegi păcatele , bob cu bob , imagine cu imagine, faptă cu faptă, şi să nu îţi fie frică, lasă-te purtat de sunetul focului , care se va auzi . Focul puterii te va cuprinde, şi cu incredere în tine vei reuşi, să ajungi la finalul primului ritual către linişte, fericire şi Lumina.
-Mi s-a spus că doar un ritual am de dus până la capăt, şi acela e de a aduce smirna şi aloe .
-Un ritual pentru sfârşit , dar d-abia e începutul . Ritualuri vor fi trei la număr . Ritualuri diferite , şi fiecare dintre ele aduc ceva în sufletul tău , pot să le numeşti : Trecut, Prezent şi Viitor dar eu le-aş numi , Lumina Sufletului, Minţii şi Inimii .Când perforezi libertatea , amestec-o înainte cu frumuseţea interiorului tău , apoi vântur-o spre muzica inimii , şi transform-o în spiritul clădirii tale fără a putea fi demolată . Sau ia aminte cuvintele Marelui Rumi : “ Ascultă secretul din profunzimea /versurilor…/ Şi lasă-l să te ducă unde vrea…/ Nu uita de sfatul meu / Şi nu abandona această cheie. “

Va urma

Autor : Maria Dumitrache