Poveste pictată în fire tainice (I)

Gubia se ridică pentru a îndeplini dorinţele lui Arno , iar el rămase câteva clipe încrucişându-şi mâinile la piept şi murmurând ceva care nu se poate reda . Apoi se ridică şi se aşeză pe canapea , încercând să-şi adune cuvintele dincolo de situaţia în care se afla şi de privirea entuziastă care se zărea în ochii Gubiei . “Ce este oare mai plăcut decât să simţi din nou Viaţa cum curge în simţurile tale ?”, îşi spuse Arno .
Chiar dacă era doar o umbră în încăperea luminată de diverse lumânări, era lucid şi nu mai avea de ce să se plângă, nu-şi dorea decât să aducă o rază puternică în sufletul Gubiei ca ea să-şi regăsească bucuria şi liniştea, aducându-şi aminte de primi paşi porniţi pe acest drum învelit cu o veritabilă inspiraţie din natura firii ei. O vroia aşezată la casa ei şi să îi dea din nou încrederea în acest larg drum al destinului, unde flacăra pasiunii să ardă în clipele strălucitoare fără a se stinge şi să fie conştientă de puterea personalităţii şi sufletului ei care sunt atât de subţiri în viaţa asta şi nu pot supravieţui fără dragoste . Dragostea fiind elementul cel mai durabil în lumea vie şi este atât de fragilă şi oricând poate să se scufunde în abisul suferinţei dacă firea se pierde în iţe invizibile dar pline cu praf demonic . Nimic nu se întâmplă fără voia noastră , aceasta era concluzia la care ajunsese Arno .
-Am să încep cu câteva cuvinte legate de Zi şi Noapte, draga mea ca să înţelegi mult mai bine Drumul meu . Ziua şi noaptea luate împreună sunt aceleaşi şi totuşi diferenţa e de la cer până la pământ dar ele seamănă ca două surori , şi de ce nu ar fi surori ?! Te trezeşti dimineaţa cu visele gândite în noapte , iar noaptea adormi cu frământările şi speranţele strânse în interiorul tău peste zi, chiar dacă ele se manifestă diferit , sunt surori dar nu gemene ci cu aceeaşi identitate trăind cu noi pe tot parcursul vieţii . În tărâmul Divinităţii Supreme este doar Lumină , Iubire şi Speranţa Pură , dar pe pământ eşti învăţat încă de la naştere cu cele două surori : Întunericul şi Lumina.Acum ai în faţă doua pânze , una va fi Ziua şi cealaltă Noaptea , şi pe fiecare dintre ele vei picta ceea ce eu am să-ţi mărturisesc , dar mai întâi spune-mi , dacă îţi mai aduci aminte fragmentul din Biblie cu referire la Sfânta Evanghelie după Ioan , referitor la Lumină .
-Nu cred să fi citit partea aceasta . Dar ce legătură are Biblia cu Drumul tău ?
-O să îţi dai singură seama , Gubia . Las’ că îţi spun eu ce scrie în acel verset şi , dacă nu mă înşel e chiar capitolul 12,46 : “Eu , Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână întuneric “.
-Un moment, Arno . Ceea ce spui tu e adevărat că Divinitatea Supremă e Lumina şi crezând în această putere spirituală, părăseşti Întunericul şi te scalzi în izvorul mântuirii şi suntem una cu Lumina .
-Ceea ce vreau să îţi spun este ca moartea nu e sfârşitul nostru ci doar că sufletul ne părăseşte şi intră în Împărăţia Cerului , iar timpul nostru nu mai este limitat ci devine etern , fără sfârşit . Nu mai există pentru noi trecut, prezent sau viitor . Pe pământ cunoscând atât Lumina cât şi Întunericul , trupul nostru caută printre gânduri şi vise , speranţa ca ele să devină reale la un moment dat , iar preocuparea noastră de zi cu zi este să ne asigurăm hrana, sexul, lupta cu noi înşine dar şi cu cei din jur şi puterea de a răzbate atunci când suntem loviţi de măşti dureroase, fie legate de partea profesională dar şi de cea personală , pentru că toată viaţa căutam atât fericirea şi iubirea cât şi liniştea , uneori le avem, alteori ne sunt scăpate printre degete , sunt şi cazuri când nimic din toate astea nu ajung să fie îmbrăţişate de multe persoane . Viaţa pe pământ e o închisoare pentru că faci aceeaşi paşi pe care i-au executat şi străbunii tăi … ai mei dar acolo , parcurgând Drumul până ajungi în faţa unei Raze puternice care-ţi întinde mâna şi îţi spune că celula vieţii s-a risipit ducând cu ea durerea şi neîmplinirea , eşti liber şi zbori şi simţi bucuria cum curge ca o ploaie de vară , răcorindu-te . Eşti altul şi parcă tot ceea ce ai trăit pe pământ s-a spulberat , iar eliberarea te încarcă cu o realitate pe care nu erai capabil să o gândeşti , dar să o şi trăieşti şi eşti mult mai bun şi sufletul îţi este atât de pur . O dată ce păşeşti în această lume albă, eşti încercat de un sentiment pe care niciodată nu l-ai simţit şi înţelegi multe lucruri care au o singură formă şi aceea este neschimbată şi scopul unic este fericirea şi strălucirea sufletului . Ideea este ca oricât ne-am dori sau nu, va trebui să părăsim trupul şi să ne abandonăm în Lumina , fără conştiinţă , fără gânduri negre , fără amărăciune sau durere ci doar puritate , fericire şi dragostea limpede şi mult mai persistentă faţă de noi, de cei apropiaţi şi mai ales faţă de Divinitatea Supremă , pentru că acolo , draga mea , toţi suntem egali şi nu contează care ţi-a fost funcţia pe pământ ori cât de mult succes ai fii avut , dincolo eşti un suflet alb ce-şi trăieşte viaţa eternă .
-Arno, niciodată nu aş fi crezut că vei deveni atât de spiritual . Îmi aduc aminte de tabloul pe care l-ai vândut doamnei Shina , “ Raiul fericit” . Te-ai gândit vreodată că poate vor fi suflete care nu vor ajunge acolo . Poate că eu nu aspir sau sufletul meu nu aspiră atât de departe , e prea negru şi slab din cauza chinurilor la care a fost supus .
-Tristetea este aşternută peste sufletul tău , inima îţi este înfiorată dar când îţi va veni timpul , sufletul îţi va pluti în cer şi vei privi de pe Vârful Suprem peste lume şi toate din jur îţi vor părea umbre pentru că te vei afla pe tărâmul îngerilor şi vei fii atât de fericită şi plină de viaţă cum nu ai fost pe pământ ; o altă fericire mult mai profundă şi plină de sunetul dragostei dar până atunci trebuie să îţi laşi inima să o cunoască . Am să îţi pun două întrebări la care aştept răspuns : Care îţi sunt dorinţele tale la ora actuală ca să te simţi un om împlinit ? De ce anume te temi dacă îţi dezvălui sentimentele faţă de Carlos ?
-Iubirea se reduce la durere şi implicit la acumularea unor amintiri care mă vor bântui multă vreme . Nu mai vreau să aud de ea după ce-am încheiat un capitol destul de anost şi trist alături de Yasin . Dar tânjesc după dragoste , adevărat doar că sunt nesigură .
-Eşti legată prea mult de trecut şi am avut, înainte de decesul meu, acest dialog . Eşti prea mult copleşită de durere dar ea poate fi ştearsă , pansată cu liniştea şi dragostea viitorului care te aşteaptă şi vor să devină un fapt realizat şi să nu le fie întors spatele de a ta solidă inimă care nu-şi mai doreşte să trăiască farmecul şi splendoarea iubirii alături de o fiinţă care vrea să-ţi dăruiască liniştea şi grădina sufletului lui pline de bunătate şi să te cuprindă într-o armonie cu iubirea .

Va urma

Autor : Maria Dumitrache