- Oare există culoare şi pentru noi, în această lume Arno ? Ne jucăm cu ea în pensulele noastre obosite şi rumegate de atâta timp . Ştii ce mă intrigă cel mai mult , faptul că toţi ne râd în nas când ne examinează picturile şi noi …noi, în acele momente vrem să ne ascundem undeva departe de tot, şi totuşi nu putem pentru că ne place ceea ce facem. O facem cu pasiune . Mi s-a luat de aşa-zişi artişti care doar îşi aruncă culorile pe pânze la întâmplare şi primesc critici ridicate în slăvi când de fapt ei nu exprimă nimic , decât un gol şi o rătăcire . Noi avem spiritul viu şi pasional în fiecare operă de-a noastră . Spiritul trăieşte acolo şi poate fi observat foarte repede . Şi, o dată descoperit vrea …of, vrea să fie mângâiat de privirile calde şi pasionale şi atunci pânza noastră se pierde în mintea lor , ştiu asta , nu are rost să mă contrazici … unii sunt atinşi de ambiţie şi nebunie , dar şi noi vrem recunoaştere şi să ieşim de după draperia invizibilă şi să fim aplaudaţi . Sunt o femeie care visează prea mult şi joc un rol într-un spectacol crunt şi plin de măşti şi singura mea evadare şi detaşare este culoarea şi dragostea de a picta . Dar tu nu mai eşti, ai părăsit această scenă înainte de a auzi aplauzele , măcar câteva clipe , ca un contemporan creator , unde culoarea ,pensula, pânza şi şevaletul îţi erau întreaga lume . Îmi beau cafeaua în faţa ta şi mă gândesc la multe , prea multe şi tu … tu te uiţi la mine şi mă asculţi , înfăşurat în cenuşa oaselor tale . Îmi pare rău că te-am înghesuit în bolul ăsta de ceramică , dar a fost singurul cu capac. Mâine o să apari pe prima pagină din ziar , cu titlul mare : “Celebritate neobişnuită şi încă nedezvăluită a decedat pe ultima filă al romanului său ” . Ai să vezi , dragul meu prieten că poza îţi va fi publicată peste tot , ca un erou care nu a ştiut să-şi vândă tablourile , iar numele tău va fi pe toate buzele celor care vor citii ştirile , şi …operele tale vor fi recunoscute şi vei avea atâta vânzare cât nu ai avut în viaţa ta . Trebuie să mă gândesc la un eveniment care să îţi poarte numele . Ce zici de : “Admiratorul şi Cumpărătorul propriei sale închisori creative ? “ Îmi place cum sună , va fi o adevărată glorie pentru numele tău , după fiecare expunere de tablouri. Iar vorbesc singură Arno, dar aştept să apari în casă , învăluit în lumina blândă a stelelor, iar eu să te întâmpin cu lumânarea în mână, ca de obicei, şi să aud prăbuşirea trupului tău pe canapea făcând să răsune în toată camera sunetul arcurilor învechite . Oare există viaţă după moarte ?
- Există , Gubia , există .
- Oare tu îmi vorbeşti ? Să fie vocea ta, Arno ?
- Eu sunt, draga mea . Eu sunt cel care îşi întindea picioarele pe măsuţă şi cum mă prindeai , mă certai . În fiecare noapte îmi erai ajutor atunci când trebuia să mă dezbrac , şi tot tu mă înveleai în momentul în care pleoapele mi se închideau , cu cuvertura colorată primită de la ai tăi .
- Domnul e bun cu mine , Arno! Nu m-a lăsat singură ! Eşti aici !
- Domnul a fost mereu bun cu tine, soarta e nedreaptă . Se spune că omul are o singură viaţă dată de El şi ţi-o oferă din toată inima Lui darnică , dar drumul în viaţă ni-l alegem singuri, fie însoţiţi de oameni cu suflet bun , fie alături de hiene cu suflete înşeuate . Alegerea ne aparţine o dată ce suntem botezaţi . Mai crezi în vise ?
- Întotdeauna, Arno . Ele sunt o părticică din vraja în care am trăit în tot aceşti ani .
- Vreau să dai jos aceasta pânză hidoasă şi întunecată de pe tine şi să îmbraci ceva mai colorat . De câte ori ţi-am spus că nu vreau să porţi doliu ? Te vreau în saten şi mătase, în culorile curcubeului .Toate acestea te vor ţine tânără şi îţi vor aduce inspiraţia de care ai nevoie . În toată casa e zăpuşeală . Deschide geamurile , nu vreau să ne sufocăm .
Cum stătea ghemuită, părea alta decât cea pe care o lăsase Arno acum câteva zile . Slăbise destul de mult, iar faţa i se alungise . “Ori poate că părea obosită şi secată de atâtea lacrimi”, se gândi el .
Oricât de trasă la faţă era , şuviţele blonde îi dădeau un aer tineresc . Întotdeauna îi asculta vorbele şi învăţămintele . Poate şi aerul ei copilăros a ajutat-o, acum un deceniu, de a fi angajată ca secretară, şi de-atunci legându-se o puternică relaţie de prietenie între ei care nu s-a rupt nici după eşecul care a survenit după prima lui expoziţie unde şi-a etalat tablourile în ulei pe pânză . Tematica abordată era pastelul, reprezentând peisaje ale diverselor zone din Croaţia dar şi din lume dar dupa aceea s-a reprofilat pe nuduri . Nudismul aducându-i vânzari mult mai multe , ajutându-l să creeze în continuare peisajele din diverse locuri vizitate . Dar oricâtă vânzare avea, criticile se lăsau aşteptate, doar cei ce îi cumpărau picturile îi apreciau munca .
În fiecare noapte stăteau în balcon, urmărind deschizătura cerului cum îşi primea stelele să-i lumineze . Glasul vinului din borcanul de porţelan se auzea ca un ecou stins, rugându-i a se desfăta cu gustul lui . Le erau dragi nopţile, fiindu-le singurul prieten nedespărţit în această lume bătrână şi fără speranţă . Mirosul de trandafir le aducea un aer răcoros în nopţile călduroase . De multe ori asemănau parfumul nopţilor cu atingerea îngerilor, unde se lăsau exilaţi pe aleile mistice înconjuraţi cu şiruri de petale magice pe care erau inscripţionate tot felul de citate în limbi necunoscute , şi-apoi dacă le dădeai o oarecare atenţie , mai multă decât în alte dăţi, se pierdeau în curtea largă din faţa unei imense catedrale . O superbă catedrală înconjurată de pisici negre îmbrăcate în veşminte albe şi care ţineau în mâinile lor săbii de aur , iar pe acoperişul acelei clădiri era decorată o sculptură din bronz, unde soarele se odihnea la graniţa dintre zi şi noapte , înfăţişându-l pe Marele Rumi, prinţul poeţilor sufit , care a fost un mistic ce a amestecat gânditorul şi artistul, în sine .
Niciodată nu dăduseră buzna înăuntrul acelei catedrale . Pentru a putea păşi în interiorul ei , trebuia urmat un anume ritual şi din fiecare însămânţare a gândurilor se năşteau copaci roditori care semănau între ei , astfel încât îţi era greu să desluşeşti soiul lor, fiind şi ultima probă de trecere al acestui ritual şi mulţi făcuseră greşeli în alegerea lor , dar Arno şi Gubia doar admirau grădina plină cu flori şi picăturile de ploaie care se lipeau în sufletul lor, oferindu-le muza pentru crearea de noi picturi , parcă mult mai vrăjite , ducându-le pensula pe pânză, într-o călătorie ştiută doar de ei . După ce-şi primeau licoarea magică , reveneau în balcon admirând zeiţele celeste cum îşi port lumina lângă luna divină .
- Îmi vin în minte acele versuri ale lui Rumi, pe care mi le-ai recitat după ce m-am despărţit de Yasin . Ai reuşit prin câteva cuvinte să îmi luminezi sufletul şi ochii .
- Cred că au venit la momentul potrivit . Avem nevoie de cuvinte atunci când simţim că ne prăbuşim . Doar cuvintele vindecă , oricine ce ar spune .
- ”Ceea ce Dumnezeu i-a spus trandafirului/ astfel încât el a râs într-o frumuseţe înflorită, /i-a spus şi inimii mele / şi a făcut-o de sute de ori mai frumoasă. “ Şi, acum mă încarcă cu energie pozitivă aceste versuri . Parcă toată ceaţa întunecoasă dispare şi îi ia locul iubirea, căldura, strălucirea şi speranţa .
- În plus, şi un mort îşi doreşte să trăiască . Uită-te la mine ! Am murit , trupul îmi este incinerat şi zace în acest bol dar sufletul îmi este tânăr, pregătit să îţi stea alături şi să-şi continue călătoria în această lume , eliberat de suferinţe, boli , dureri ci doar urmărit de amintiri . Amintiri cu tine şi dragostea noastră pentru artă . Încă mai ai nevoie de mine să te îndrum şi să te ajut să treci cu uşurinţă peste moartea mea , iar eu am nevoie de tine pentru a mă ajuta să păşesc în Catedrala Sfântă , pentru a fi mântuit de Marele Rumi şi de a-mi fi iertate păcatele , pentru că numai trecând anumite etape pot să stau lângă Prea Sfinţitul şi Unicul Cuvânt , adică Divinitatea Supremă .Dar mai întâi vreau să-ţi spun cum e Dincolo şi vreau să iei pensula în mână pictându-mi jurnalul drumului către moarte .
- O să am nevoie de multă pânză, multă …multă şi culori şi … cele trei pensule primite cadou de la tine . Încă nu le-am folosit . Povesteşte-mi tot . Nu uita nici un detaliu , imediat voi fi şi eu gata cu ustensilele .
- O să afli lucruri nemaiauzite şi nemaivăzute . O să fii surprinsă de ceea ce îţi voi relata, draga mea . Nu am avut eu succes cât am trăit cu pasiunea mea , dar tu cu siguranţă îţi vei auzi numele peste ocean. Aprinde toate lumânările din încăpere şi fii pregătită să asculţi Drumul Reînvierii .

Va urma

Autor : Maria Dumitrache