Colo spre amurg,
Ploi de aur curg.
Ceru-i o lalea.
- Tu de unde vii, în zbor,
Răzlețită, ca un dor,
Pasăre de nea?

- Colo-n depărtări,
Dincolo de zări,
Este-un loc curat,
Larg și desfătat:
Unde ochi nu plânge,
Unde n-a curs sânge,
Unde glonț n-ajunge.
Unde nu străbate
Geamătul de frate,
Oful de orfană,
Plânsul de vădană,
Unde, prin fânațuri,
Nu-s curse, nici lațuri.
Unde-i numai floare,
Umbră și răcoare,
Unde nici o rază
Nu mai înserează…
Căci e loc curat,

Binecuvântat,
Loc de bucurie
Și de veselie,
Care nu se trece,
Ci în veci petrece.

- Pasăre de nea,
Fă pe voia mea,
Dorurile mele,
Zboară tu cu ele,
Mai presus de stele,
În țările-acele.

- Ba, că dorul tău
Mare e și greu;
Aripile mele,
Mări, sunt mititele,
Calea-i lungă foarte,
Și nu pot să poarte
Aripi mititele
Doruri mari și grele.

Eu de unde vin
E numai senin
Și acolo nu-i
Dorul nimănui.

SURSA:serafimpantea.ro