Pe bulevardul cu castani,
Ți-ai dus pașii an dupa an
Ai fost o frunză pe un ram,
Si floarea ce-a înveșmântat un pom
Ai fost un fruct plin de seva unui om,
Ne-ai cufundat in mister și profunzime
Și-ai pus esență de contemplare în simțire
O, tu, Nichita,
Câți îți mai cunosc ispita
Câți mai știu astăzi versu-ți plin de har,
Și câți se mai bucura în astă clipă de al tău dar
Atins-ai nemurirea,
Cu brațul de vers firav și plin de oglindire
Asemeni unui lac pe care îl veghezi,
Ca pe o floare ce stă să nască
O întreagă poveste dintr-o singură privire,
Așa ai fost tu, o, Nichita, dragă
Un om ca și un pom
Ce-ai cunoscut floarea de primăvară,
Ca pe o mireasă în puritate înveșmântată
Ne-ai lăsat sufletul tău la moarte,
Închis pentru nemurire între pagini de carte.

Autor: Isabela Neagu