Nedumerirea în dumerirea mea
12 iulie 2018, ora 00:33, in categoria Sertarul cu creatii
Cât trebuie să uităm
ca să ne fie bine
printre cuvinte şi dureri
din gândurile frânte?
Suntem nişte fiinţe firave
aruncate-n pulbere de umbre
stinse de ploile unui destin
prins sub bombe.
Ne ştergem plăcerile
pe falii de ţărm surpat
şi fericirea o căutăm
ca peştii pe uscat .
Se-ntoarce acordul înceţoşat
muşcând din valuri triste
atârnate de orga pleoapelor
umplută cu – somn, asezonat!
Autor: Maria Dumitrache
