«De lângă tâmpla ta pleacă spre şoapta vegherii n-ai cum să ştii n-ai cum să auzi cuvintele din frunzişul cu somn
acel somn în care plouă
aleargă-aleargă (unde eşti?) steaua bunicul gura
aleargă-aleargă atunci gândul se mută mai aproape
pe ape după cei care l-au prădat pe uite-l eşti înfăşurată în pânză ochiului meu el te-a tatuat cu narcise şi întrebări ucise până la gâtul lebedei adormite cu capul pe dimineaţa de mâine fără îndoială numai evenimente începând de la ziare drumuri maşini
şi un proaspăt chioşc pentru pâine de unde dospeşte traseul fierbinte al mişcării în jurul axei tale demn de o realitate sub incendiul grădinilor suspendate.»
(Nocturna (IV))

Liviu Călin s-a născut la 10 septembrie 1930, Craiova. Este fiul Laurei (născută Petrescu), profesoară, şi al lui Aurel Călin, ofiţer. Călin face studii medii la Liceul „Gh. Şincai” din Bucureşti (1941-1949), absolvind Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti în 1953. A ocupat diverse funcţii în redacţia Editurii pentru Literatură; între 1970 şi 1974, este redactor-şef la Editura Eminescu, apoi lector la Centrala Editurilor şi, în ultimii ani de viaţă, redactor-şef al Editurii Cartea Românească. Debutează în „Revista elevilor” în 1947, cu un ciclu de versuri. În 1990, i-a fost decernat Premiul Herder.

Deşi citise versuri în cenaclul literar din Craiova, condus de Elena Farago (1945-1947), încă de pe când era licean, Călin nu debutează editorial decât în 1965, cu volumul de poeme Spirale, căruia i-au urmat alte plachete ce s-au succedat cu o surprinzătoare repeziciune: Ochiul adâncului (1968), Identitate (1970), Suflet în spaţiu (1973), Ferigă sub stâncă (1975), Uimitorul răstimp (1977), Rug de septembrie (1979), Sărbătoarea nimănui (1980; Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei), Flacăra zăpezii (1981), Noaptea cailor (1984), Umbra focului (1986).

Poezia culti­vată de Călin este cerebrală, livrescă, aparţinând unui intelectual subtil, elevat. Lipsită însă de originalitate, ea se datorează mai ales „amintirilor” literare ale autorului şi mai puţin propriei sale sensibilităţi. Tocmai de aceea, unii exegeţi au evidenţiat ermetismul său de tip barbian, iar alţii, „nostalgia epigonică a unui suprarealism pierdut” (Emil Manu).

Activitatea de critic şi istoric literar, concretizată în volume de studii şi articole precum Portrete şi opinii literare (1972) şi Recitind clasicii (1975), demonstrează o profundă cunoaştere nu doar a valorilor literare unanim recunoscute, impuse de-a lungul timpului, ci şi a celor contemporane. Comentariul, totdeauna la obiect şi pertinent, se remarcă prin acurateţea şi sobrietatea stilului.

Eseul Camil Petrescu în oglinzi paralele (1976) nu s-a vrut o exegeză a operei, ci, mai degrabă, o schiţă de portret. Oricum, restituirea lui Camil Petrescu s-a simţit în scriitura romanului Frica de duminică (1982), unde Călin radiografiază existenţa anodină a unor intelectuali din perioada „obsedantului dece­niu”, care, spre a uita de propriul vid sufletesc, îşi consumă viaţa propunându-şi doar scopuri meschine, pentru simplul motiv că sunt mai uşor de atins.

Ca editor, s-a remarcat prin îngrijirea sau prefaţarea operelor lui Ion Barbu, Al. Macedonski, Elena Farago, Al. Rosetti, G. Călinescu, Eugen Barbu etc. Dar, mai ales, împreună cu Şerban Cioculescu şi Al. Rosetti, a contribuit la apariţia unei ample ediţii critice I.L. Caragiale, Opere (I-IV, 1959-1964), şi la îngrijirea, împre­ună cu Al. Rosetti, a unei ediţii critice Camil Petrescu.

Moare la 17 martie 1994, Bucureşti

Opera
Spirale, Bucureşti, 1965;
Ochiul adâncului, Bucureşti, 1968;
Identitate, Bucureşti, 1970;
Portrete şi opinii literare, Bucureşti, 1972;
Suflet în spaţiu, Bucureşti, 1973;
Ferigă sub stâncă, Bucureşti, 1975;
Recitind clasicii, Iaşi, 1975;
Camil Petrescu în oglinzi paralele, Bucureşti, 1976;
Uimitorul răstimp, Bucureşti, 1977;
Rug de septembrie, Bucureşti, 1979;
Sărbătoarea nimănui, Bucureşti, 1980;
Flacăra zăpezii, Bucureşti, 1981;
Frica de duminică, Bucureşti, 1982;
Noaptea cailor, Bucureşti, 1984;
Umbra focului, Bucureşti, 1986.

Ediţii
I.L. Caragiale, Opere, I-IV, introducere de Silvian Iosifescu, Bucureşti, 1959-1964 (în colaborare cu Al. Rosetti şi Şerban Cioculescu);
Ion Barbu, Ochean, prefaţa editorului , Bucureşti, 1964 (în colaborare cu Al. Rosetti), Joc secund, prefaţa editorului, Bucureşti, 1966 (în colaborare cu Al. Rosetti);
Camil Petrescu, Opere, I-VI, introducerea editorului, Bucureşti, 1973-1983 (în colaborare cu Al. Rosetti).

Surse:
poeziile.com
crispedia.ro

Autor: Maria Dumitrache