Izbăvire

Vremuri tulburi iar separă
Grâul bun de-a sa neghină,
Însă, Doamne, nu-i lumină
Să-ncolțească, să devină
Bob cu rod, simbolul vieții
Crescând drept în umbra morții,
Fiindcă-i pradă rautății
Chiar în inima cetății.

Toți ateii și flecarii,
Demagogii, panglicarii,
Găunoși cu minți schiloade
S-au urcat pe baricade
Și ne cer, a câtă oară,
Să-nghițim a lor ocară?
Vor ca semn de umilință
Să ne părăsim credința.

Doamne, cât răbda-vom oare
Blasfemia celor care
Te urăsc cu disperare?
Știu, ne ceri cu umilință
Să-i iertăm, peste voință,
Să răbdăm, cum Tu pe cruce
Răstignit , putut-ai duce
Tot noianul de păcate
A acestei lumi deșarte.

Însă, Doamne, știu prea bine
Și mă tem, că fără Tine,
Nesporind în rugăciune
Vom fi-nvinși de-amărăciune.
De aceea, plec genunchii,
Lacrimi mari inundă ochii
Și cu-aleasă prețuire
Îți cer Doamne – izbăvire!
Cerne viață peste moarte
Și ne iartă de păcate!

Această poezie am scris-o astăzi cu multă durere în suflet. Am văzut pe Fb. atâtea postări defăimătoare la adresa bisericii și a slujitorilor ei încât m-am îngrozit. Mulți dintre ei nu se vor mai regăsi printre prietenii mei. Stiu că nu vor simti pierderea, dar măcar eu nu le voi mai vedea răutățile atunci cand voi intra pe aici.
Trecem prin vremuri atât de tulburi, vietile noastre atârnă de un fir de ață, iar această nenorocire ce s-a abătut asupra tuturor în loc să ne unească, ne învrăjbește. Este Saptămana Patimilor, măcar acum încercați să fiți mai buni cu aproapele vostru. Dacă nu credeți în Dumnezeu și biserică, fiți măcar un pic mai toleranți cu cei pentru care Hristos este apa cea vie.
Să-l rugăm pe bunul Dumnezeu să ne dea înțelepciunea și răbdarea de care avem nevoie pentru a trece de aceasta pandemie. Slăvit să fie Domnul!

Angelina Nădejde, 16.04.2020

P.S. Mulțumesc pentru fiecare distribuire! Sper să ajungă și in paginile celor care au nevoie sa vadă si sa simta durerea semenilor nostri atat de umiliti și îndurerați în această perioadă.