Paştele este cea mai importantă sărbătoare creştină a anului, pentru prima dată fiind sărbătorit în jurul anului 1400 înainte de Hristos.

Deşi mulţi sărbătoresc şi astăzi Paştele, pentru mulţi el nu mai are nimic de a face cu Dumnezeu, este doar un prilej de mâncare şi băutură.

Sărbătoarea Paştelui poate fi asociată cu primăvara. Retrezirea naturii la viaţa simbolizează noua viaţă pe care creştinii au câştigat-o prin crucificarea şi Învierea lui Iisus. Paştele creştin este similar cu două tradiţii antice: una evreiască şi alta păgână. Ambele tradiţii sărbătoresc Învierea, trezirea la viaţă.

Paştele creştin derivă din Paştele evreiesc, numit Pesach, cuvântul de origine al cuvântului Paşti.

Pentru prima dată, Paştele a fost sărbătorit în jurul anului 1400 înainte de Hristos. În această dată, evreii au părăsit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Scriptură în cartea Exod (Ieşirea) din Vechiul Testament ne oferă instrucţiunile date de Dumnezeu pentru sărbătorirea Paştilor în timpul lui Moise. Evreii din antichitate îşi aminteau de faptul că Dumnezeu i-a salvat din robia în care se aflau în Egipt.

Cu ocazia ieşirii din Egipt, când au sărbătorit pentru prima dată Paştele, toţi evreii trebuiau să ia un miel şi să îl sacrifice. Apoi, cu sângele mielului erau unse ramele de lemn ale uşilor de la casele în care locuiau aceştia. În noaptea aceea, îngerul morţii trimis de Dumnezeu a trecut prin Egipt şi a omorât toţi fiii întâi născuţi ai egiptenilor în casele care nu aveau pe uşă sângele mielului. În casele israeliţilor, nu a murit nimeni, pentru că aceştia ascultaseră porunca lui Dumnezeu şi au pus sângele mielului pe uşile lor. Sângele mielului oferea o garanţie, un semn vizibil prin care credincioşii dădeau de înţeles că au luat în serios avertismentul lui Dumnezeu.

În ceea ce priveşte creştinii, Dumnezeu a reînnoit legământul făcut cu israeliţii, de data aceasta nu printr-un om, (Moise) ci prin Fiul Său, Iisus Mesia. Legământul cel nou nu mai este un legământ făcut doar cu evreii, ci cu toate popoarele, care vor să primească iertarea păcatelor prin jertfa lui Iisus Hristos. Legământul cel vechi purta sigiliul sângelui unui miel care trebuia sacrificat de Paşti după instrucţiunile date de Dumnezeu.

La Cina cea de Taină, în noaptea când a fost trădat, înainte de a fi prins şi arestat, Domnul Iisus a instituit sărbătoarea Paştelui nou testamental, după porunca ce I-a fost dată de Dumnezeu.

De Paşti se sărbătoreşte Învierea lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu. Duminică – a treia zi după Scripturi- femeile purtătoare de mir au găsit mormântul gol. Mormântul era gol pentru că Hristos Înviase. Împotriva lor, a tuturor, a celor care L-au acuzat şi batjocorit de atunci şi până astăzi, numit în derâdere Regele Iudeilor, rege încoronat cu spini, rege al cărui tron era o Cruce, părăsit de ai Săi, păzit sub grea şi rece lespede de piatră, Hristos a izbândit cea mai strălucită biruinţa ce s-a văzut vreodată: biruinţă asupra morţii şi asupra răutăţii omeneşti. Aceasta biruinţă a putut fi tăgăduită, dar nu I-a putut fi smulsă niciodată.

Hristos a Înviat şi a biruit, pentru El şi pentru noi. Credem şi biruim prin Moartea şi Învierea lui Hristos, murim pentru a învia şi înviem pentru a trăi în veci cu Hristos. Prin suferinţă şi moarte ne bucurăm de Înviere; prin Înviere ne bucurăm şi triumfam în triumful lui Hristos, că triumf al nostru. El a murit pentru noi şi a triumfat pentru noi. În Moartea Lui stă mântuirea noastră, în Învierea Lui stă biruinţa noastră.

Sursa:
crestinortodox.ro

Autor: Maria Dumitrache