Iertare tardiva
27 ianuarie 2016, ora 20:06, in categoria Atelier literar, Olguta Luncasu Trifan, Sertarul cu creatii
Cad frunze plânse pe obrazul nopţii,
rugina toamnei alunecă pe pleoape,
o lacrimă veghează stâlpul porţii,
scursă din ochiul ce nu o mai încape.
În ruginie dâră – strop de miere,
gând desfrunzit de atâta aşteptare,
gol de tăceri în frigul ce nu piere,
azi, frunză în vânt lăsată în uitare.
În bruma tâmplei, azi nu mai este ieri,
trecută-i viaţa şi nu se mai întoarce,
vrei mic răgaz, clipă, trupului să ceri,
să-ţi vezi copiii, ca inima-ţi să-mpace.
A răsărit în candelă lumină,
iar Pruncul mila-şi revarsă dintr-o ramă,
acasă-n prag, copii plecaţi sub vină,
cer, cu durere, iertare de la mamă.
Autor : Olguta Luncasu Trifan
