Cutiuţa cu poveşti: Globul fermecat
28 ianuarie 2020, ora 00:15, in categoria Sertarul cu creatii
A fost odată, într-un timp îndepărtat un glob fermecat aşternut pe o uliţă înzăpezită, undeva în pădurea Milosteniei. Zăpada acoperise, în acea noapte acel drum ce făcea legătura între cabană şi oraşul cel mai apropiat. Termometrul arăta -15 grade C , înafara cabanei.
Soni, un băiat de vreo 12 anişori încerca din răsputeri să doboare un brăduleţ pentru a-l duce acasă, de a-l împodobi. Dar nu reuşi. Era prea mic de a ţine în mână acel topor mai înalt decât el. Oftă şi se aşeză lângă brad. Cum stătea el îngândurat, mai sufla din când în când în mânuţele ce-i îngheţaseră, zări o luminiţă la câţiva paşi de locul unde era. Se ridică şi se îndreptă spre acea lumină.
-Ce-i asta ?se întrebă Soni .
-Sunt eu, Inorog, nu te speria. Dacă vei învârti cheiţa din spatele acestui glob, îţi voi cânta.
Era un ger afară, ningea şi începuse a înnopta. Fusese o zi grea pentru Soni, ca şi celelalte dar niciodată nu se dăduse bătut pentru că trebuia să răzbată aceste vremuri crunte şi sărăcăcioase. Mama lui, o femeie trecută de prima tinereţe era bolnavă şi ţintuită la pat. Se aveau doar ei doi, iar Soni, în fiecare zi, se lupta cu lemnele de a le sparge dar şi cu găteala când mama lui nu-şi putea ţine reumatismul şi durerea ce-i apăsa inima care o ţinea la pat zile întregi. Câteodată, se gândea biata femeie, cu ce-a păcătuit în aceste valuri ale vieţii.
În acea zi, aerul avea ceva special în aroma lui. Cu tremurul în glas, Soni se apropie şi învârti cheiţa de două ori fără să ştie ce-l aşteaptă. O muzică plăcută începu a se auzi şi dintr-o dată, apăru un inorog alb şi atât de frumos că numai în basme întâlneşti. Soni speriat, se dădu câţiva paşi înapoi .
-Cine eşti tu ?întrebă Soni .
-Tu nu ai auzit de noi ? Ni se mai spune şi Unicorni .
-Nu … nu am auzit niciodată de voi, spuse copilul speriat de acest cal alb cu-n corn în mijlocul frunţii .
-Nu fii speriat , nu am să-ţi fac niciun rău. Vrei să-ţi spun o poveste ?
-Da. Nimeni nu-mi spune poveşti . Mama…, încercă să mai spună ceva dar lacrimile îl poticniră .
-Las’ că am să-ţi spun eu povestea mea, ca să ştii de-acum înainte cine sunt eu şi dacă vreodată te vei mai întâlni cu vreun frate de-al meu, să nu-ţi mai fie teamă.
Şi-aşa, a început inorogul să-şi spună povestea.
“A fost odată un cal alb printre mulţi alţi cai, doar că acest cal era cel mai frumos dintre toţi şi ştia limba oamenilor, înţelegându-i şi vorbindu-le. Orice sfat sau pentru o vorbă dulce, la el apelau şi mereu găsea soluţia de a-i încuraja sau de a le despleti gândurile ce-i măcina zi de zi. Văzând ceilalţi cai, fraţii lui de altfel că acest cal era bun sfătuitor şi îndrăgit de toată lumea care păşea în acel Sat Magic, i-au pus gând rău şi au trimis pe cel mai nărăvaş dintre ei, Calul Negru s-o caute pe Vrăjitoarea Mumia pentru a-i ajuta să scape de el. Şi-a străbătut mari şi ţări până, în sfârşit, a ajuns la ea. Vrăjitoarea Mumia auzind toate cele relatate de Calul Negru şi curioasă din fire, îl însoţi pe acesta pentru a-l cunoaşte pe Calul Alb. Ajunsă în faţa lui, el o întrebă cu glas duios :
-Ce te aduce la mine, Vrăjitoarea Mumia ?
Vrăjitoarea văzând că acest cal îi ştia numele, îi răspunse :
-De unde mă cunoşti, tu, Cal Alb neprihănit ?
-Eu cunosc pe toată lumea, ce-i din jur şi dinafară şi mai ştiu că nu ai venit cu gând bun în faţa mea ci la rugămintea fraţilor mei de a mă spulbera de pe acest pământ. Dar accept. Facă-se voia lor, dacă asta şi-au dorit. Eu nu am greşit cu nimic. Nu e vina mea că am darul acesta şi nici culoarea care-mi îmbracă trupul. Totuşi, le mulţumesc celor care mi-au dat naştere: că a fost mama şi tata sau Universul.
Văzând bătrâna Mumia cât de frumos vorbea şi reuşise ce alţii într-o mie de ani nu săvârşiseră: să o îmblânzească, îl puse la încercare :
-Auzi, Cal Alb dacă îmi vei îndeplini o dorinţă eu te voi transforma într-un cal mult mai frumos şi aripi îţi voi da. Vei vindeca orice boală, răul îl vei curăţa şi vei da viaţa oricărei naturi moarte sau fiinţe necuvântătoare şi vei stăpâni peste Pădurea Magică şi nimeni nu te va atinge decât sufletele inocente şi bune.
-Care îţi este dorinţa, Vrăjitoare Mumia ?
-Dorinţa mea este simplă. Vreau să-ţi omori toţi fraţii care te-au trădat. Niciunul să nu mai rămână în picioare.
-Asta nu pot face, Vrăjitoareo! Eu nu mor pe nimeni şi oricât rău mi s-ar face, tot voi întinde mâna celui care mă consideră duşman. Viaţa e darul nostru cel mai sfânt: animal, pasăre sau om. Nu contează cât rău ţi se face, nu suntem în măsură să-l evaluăm, ci întoarcem şi celălalt obraz. Aşa se cuvine şi e calea spre bine. Ce-ar însemna dacă toţi care ne-ar vorbi de rău sau au gând necurat asupra noastră, să-i nimicim? Unde am ajunge? Într-o lume pustie, fără pic de vietate în jur. Şi pentru cine am mai trăi, Vrăjitoareo? Fă-mi mie ce vrei, dar pe ei lasă-i. Sunt cei mai frumoşi fraţi care mi s-a dat să-i am.
Vrăjitoarea Mumia, stătu câteva clipe să chibzuiască la cele spuse de Calul Alb, şi rosti:
-Ai dreptate. Pentru că te-am pus la încercare şi ai răspuns exact cum m-am aşteptat, de azi înainte te vei numi – Inorog şi vei purta aripi zburând şi călătorind spre lumea-ntreagă; puterea magică de a vindeca toate bolile posibile şi ceea ce ţi-am mai promis. Nu uita: oricine te va vedea şi pe care îl vei ajuta, trebuie să-i sufli acest praf magic pentru a uita. Vei sta în acest glob magic, numai şi numai când vei da de un suflet necăjit şi curat. În rest, eşti liber Inorog fermecat !
Şi-am încheiat pe-o şa, şi ţi-am spus povestea mea .”
-Ţi-a plăcut, Soni ?
-Da, spuse el cu glasul stins. Frumoasă povestea şi tare mi-ar plăcea să-l întâlnesc şi eu pentru a-mi ajuta mama.
-Eu spun aşa: du-te acasă şi vei vedea un brad frumos împodobit, şi sub brad vei găsi cadouri multe şi dulciuri care mai de care. O să găseşti şi bicicleta pe care ţi-ai dorit-o de atâţia ani .
-Dar eu nu vreau dulciuri şi nici jucării, ci doar pe mama să o văd zâmbind şi sănătoasă .
-Nu m-ai lăsat să termin, Soni . Mama ta acum găteşte un drob de miel şi sărmăluţe de te lingi pe degete. Sănătoasă va fi şi pe tine de-acum înainte te va îngriji . Trebuie să-mi promiţi ceva .
-Promit orice, Inorogule drag .
-De-acum înainte cartea o vei ţine în mâini, şi-n fiecare zi vei învăţa şi vei citi ca să ajungi un om mare. Niciodată să nu ieşi din cuvântul mamei tale şi la nevoie, să ajuţi pe cei care te cheamă .
-Promit, Inorogule . Promit că aşa am să fac .
-Acum, fuguţa acasă că ai îngheţat .
Îşi luară la revedere, dar fără să uite a-i îmbrăca hăinuţele în praful magic şi dintr-o dată, Inorogul se făcu nevăzut. Soni şi mama lui au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi, şi să nu uit: să fim mai buni !
Autor: Maria Dumitrache