FUEGO sărbătoreşte limba română împreună cu basarabenii

31 august 2017, ora 07:03, in categoria Cultural, Maria Dumitrache

Articol preluat : www.moldpres.md

31 august – Ziua Limbii Române 

Limba română! E atît de măreaţă şi fascinantă! Acest grai în care poeţii şi-au făurit trăirile, în care muzica şi-a găsit dorurile, în care simţirile, gîndurile, idealurile capătă formă, este fără doar şi poate simbolul care ne uneşte peste timp, un simbol fără graniţe, fără reguli, fără bariere.
31 august este ziua în care se cuvine să celebrăm limba română, căci este ziua naţională dedicată acesteia, perioadă în care toţi cei ce simt, gîndesc şi vorbesc limba română, indiferent de colţul de lume în care se află, aduc un omagiu liantului ce i-a desăvîrşit, format şi şlefuit.
Deşi nu ar trebui să existe un motiv anume pentru a dărui limbii române toate meritele, de această dată există un prilej oficial pentru care românii, cu respectul cuvenit, să omagieze graiul strămoşilor, al gliei străbune, al propriei conştiinţe ce solidarizează inimile, căci „a vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte.” (Nichita Stănescu).
Cu această ocazie, cel ce simte, trăieşte şi cîntă în, cu şi despre limba română, Paul Surugiu – Fuego, a creionat o scrisoare deschisă, aducînd un elogiu celei ce i-a servit drept inspiraţie, celei ce a completat pe deplin opera sa artistică, limba română, pe care o slujeşte cu încăpăţînarea românului autentic, fiind de asemenea cunoscută şi încurajată misiunea sa prin care contribuie activ la formarea şi educarea simţului de patriotism.
„Dragă mi-e limba română, iar pentru ea „mai sînt răniţi poeţii” şi tot pentru ea „Dumnezeu a plîns, printre astre, peste ţară, cu lacrima sa”.
Pentru mine se potriveşte ca această celebrare a limbii române să vină pe fondul unei legături speciale. Am considerat în permanenţă că mesajele mele, că muzică şi trăirile mele pot ajunge la public, prin intermediul acestei forme divine, care conferă nuanţe ideilor şi care înalţă idealurile.
Limba română trebuie să servească drept armă pentru promovarea culturii noastre. Să cîntăm în limba română, să iubim în limba română. Şi nu am avut o împlinire mai puternică decît aceea de a primi titlul de „Artist al Poporului” al Republicii Moldova, într-o sală în care 30 de dascăli primeau distincţii pentru opera lor didactică şi pentru sprijinul şi aportul adus promovării şi menţinerii vii a flăcării ce arde pentru limba română.
Cu sufletul deschis şi inima de român ardelean, am făcut legămînt, pe viaţă, că voi milita cu arma cuvîntului şi a muzicii, cu toată fiinţa mea, pentru aducerea şi conservarea frumosului prin artă, pe marea scenă a vieţii!
Indiferent de colţul de lume în care m-am aflat, am încercat să fac cunoscută spectatorilor mei, puternica legătură de conştiinţă, limbă şi sînge dintre românii neamului meu, spunîndu-le că în acelaşi grai trăim cu toţii şi că preţuirea acestei limbi este esenţa dezvoltării noastre.
Şi cred că nimic şi nimeni, nu poate fura dreptul românilor de a trăi şi a gîndi româneşte. Modernizîndu-ne, ajungem să uităm că acest glas de cuvînt este cel ce ne defineşte şi că oriunde ne-ar purta timpul paşii, vom simţi acest glas cu o intensitate şi mai puternică.
Mai mult decît atît, limba română este povestea cîntecelor mele, a românilor de pretutindeni şi nu există o formă mai intensă, pentru a ne striga iubirea şi măreţia, pentru a ne slăvi neamul, pentru a ne admira minunile, pentru a ne exprima uimire decît cea pe care limba română o dă fiecărui cuvînt măreţ din sufletul nostru.
Ca într-un basm etern, limba română îşi scrie, cu foc, istoria vremilor sale, a dorurilor şi a strigătului jertfei pentru un singur ţel, un cîntec comun al fascinantei lumi numite simplu: România.
Şi tot în această zi, unul dintre cele mai importante vise ale mele prinde contur. La mormîntul poetului ce a militat pentru acest grai, pentru libertatea lui, mentorul meu, Grigore Vieru, se va dezveli bustul său realizat în întregime din bronz, în mărime naturală.
Şi orice cuvînt aş folosi pentru a descrie ce simt cu privire la limba română, orice urare aş putea să-i fac, nimic nu ar exprima mai înălţător decît versurile maestrului Grigore Vieru, poetul ales al neamului românesc, cel pe care Creatorul nu l-a înzestrat cu talent, ci cu o urmă de dumnezeire, cele care au conturat „Imnul Neamului”:

„Sărut vatră şi-al ei nume,
Care veşnic ne adună,
Vatra ce-a născut pe lume,
Limba noastră cea română.
Pe pămînt străvechi şi magic,
Numai ea o să rămînă
Limba doinelor de aur,
Limba noastră cea română.
(Paul Ciprian Surugiu – Fuego).

***

 În România se celebrează azi, 31 august, potrivit legii nr. 53/2013, Ziua Limbii Române. În Republica Moldova această sărbătoare este marcată începând cu anul 1990 până-n prezent. Să dăm mână cu mână şi să ne celebrăm a noastră limbă – Limba Română!

 

Este un nume,
o pasăre, o floare,
un cânt sărutat cu dor.

Este a noastră,
liberă trăieşte în fiecare filă
a cărţii vieţii din noi.

Este intimă, melodică
stropită cu sensibilitatea
dulcelui cuvânt.

Este mândra grădină,
ce picură miere
pe buzele neamului român.

Autor: Maria Dumitrache

 
Te invitam sa dai un like paginii de Facebook Jurnalul de Drajna:

Tag-uri:, , , ,

10 Comentarii »