Fragment «Noapte magică» (interzis minorilor)

21 ianuarie 2016, ora 00:02, in categoria Sertarul cu creatii

Cerul nopţii e îmbrăcat în mii de stele ce strălucesc în privirea noastră. Fiecare stea are locul ei pe această pânză celestă. Legenda spune că atunci când vezi o stea căzătoare, dacă îi şopteşti o dorinţă, aceasta se va împlini. Unii ar spune că toate aceste poveşti sunt doar superstiţii şi să nu ne încredem în ele. Eu spun că totul e posibil atâta timp cât credem în magia sufletului şi în visurile noastre.
Să închidem ochii pentru câteva minute şi să ne lăsăm învăluiţi de firul unei poveşti scrise de gândurile ce dau năvală în mintea noastră încătuşându-ne fără a ne putea elibera. Să simţim parfumul magic întâlnindu-ne privirea cu o stea şi să îi şoptim dorinţa noastră ce o vrem să prindă viaţă.
Să întindem mâna în aerul parfumat de aroma persistentă a unui buchet de frezii pe care îl vom primi cadou de la cea care va intra în camera liberă şi disponibilă din mintea noastră. Să ne desenăm zâmbetul pe care l-am uitat în cutia amintirilor, apoi privirea inocentă şi atât de senzuală ce s-a pierdut de atâta timp în care a stat prăfuită pe raftul unei cărţi dintr-un trecut care ne bântuie. Cu degetele să ne alintăm chipul care a trecut sau nu de prima tinereţe dar care este la fel de atractiv şi fraged. Cu o pensulă imaginară să dăm viaţă unei câmpii cu flori multicolore ce zace în sufletul nostru, iar în mijlocul ei să transpunem un munte pentru a ne aduce aminte că vârful e doar al nostru şi numai noi ştim calea spre eternitate, completându-ne singuri desenul unui vis ce aşteaptă de prea mult timp să devină realitate. Adierea vântului îţi va oferi suflu de care ai nevoie să păşeşti în oaza ta unică, unde dezgolit de pesimism şi îmbrăcat în pânze euforice şi mirifice, te vei înălţa. Să ne botezăm steaua ce o vrem prietenă în nopţile în care ne simţim pierduţi, răvăşiţi, debusolaţi, trişti şi singuri. Prietena-confidentă ce va fi mereu alături de noi atunci când simţim nevoia de a ne împărtăşi temerile dar şi fericirea. Steaua care niciodată nu te va lăsa la greu şi mereu va fi pe cer, aşteptându-te.
Am să vă ofer povestea unei femei care a crezut în magia stelelor şi nu era seară să nu îşi lase gândurile şi dorinţele să fie îmbrăţişate de inspiraţia ei celestă.

***

Ceasul arăta ora zece şi un sfert. Nu mai eram un copil atunci când am început să privesc spre cer căutându-mi o stea pentru a-mi fi alături în serile singuratice. Nu am ales pe cea mai strălucitoare ci una care d-abia avea putere să iasă în evidenţă în faţa surorilor ei celeste. Am privit-o cu ochii mei inocenţi şi emotivi fără să-i spun ceva anume… doar mă uitam spre ea şi o chemam din priviri să se apropie tot mai mult de luna plină. M-a ascultat şi făcându-şi loc printre celelalte stele s-a apropiat tot mai mult de lună pentru a o diferenţia şi să ştiu că ea e steaua ce mă va însoţi pe parcursul vieţii mele. Am închis ochii la rugămintea ei şi am întins mâna spre ea. O căldură puternică dar plăcută am simţit în palmă când s-a aşezat. Nu aveam voie să deschid ochii pentru că altfel ea se ascundea şi nu-mi doream a o pierde. Trebuia doar să am încredere în puterea ei, relaxându-mă şi uitând pentru câteva clipe cine eram şi să mă las dusă în lumea ei magică unde existau doar câmpii cu flori multicolore, copaci înfloriţi ce se legănau pe sunetele păsărilor. O muzică atât de plăcută. Soarele puternic, care îmi surâdea, fluturi care se tot foşneau printre flori şi o voce sublimă redată de un glas bărbătesc, oprindu-mă în loc. Un loc magic rupt din rai.

- Cine eşti? l-am întrebat în acea seară magică.
- Sunt eu, steaua ce ţi-ai ales-o şi un vis neşlefuit ce se vrea iubit ca şi tine. Nu îmi doresc decât căldură şi răbdare în nopţile singuratice chiar dacă ştiu că nu-ţi pot oferi nimic decât magia unor clipe de neuitat dar voi străluci şi voi zâmbi şi în braţe o nimfă am să ţin şi buzele ei dulci le voi simţi, mângâind-o suav şi frenetic şi voi aştepta să pătrund în străfundul ei, oferindu-i vraja dragostei şi de mă va vrea… al ei voi fi, dar o singură condiţie am să-i pun: să-mi ofere iubire necondiţionată şi în serile senine să fim doar noi pe cer dansând sub clar de lună şi să ne pierdem în zări uitând de tot şi de toate; să ne îmbrăcăm trupurile cu un singur veşmânt – extaz în fericire palpitantă.
- Coboară lin, steaua mea şi cu braţele deschise te voi aştepta, să ne trăim povestea ielelor şi a farmecelor dulci cuvinte în emoţii intense iar subiecţii vom fi doar noi, culori nestemate şi fără teamă mă voi lăsa purtată pe tărâmul tău unde voi cunoaşte: jocul de cuvinte şi neîmpărtăşite şi gândurile ni se vor aşeza într-un dans senzual şi pasional, oferindu-ne un roman unic şi nemăsurat într-o copertă tainică şi simplă, iar prin săruturi ne vom contopi dând filă peste filă.
- Deschide ochii, draga mea şi priveşte cele două lumânări ce ard ca sufletele noastre. Să parcurgem această călătorie fără inhibiţii sau temeri şi doar să simţim noaptea de amor în licori perturbate şi pline de dragoste ce ne va scălda trupurile atinse de mătasea atracţiei.
- Te vreau, am şoptit în acea noapte ce ne-a cununat sărutul profund şi jucăuş, simţindu-i pasiunea şi senzualitatea ce se scurgea după buzele lui prea frumos conturate.
- Eşti a mea, mi-a spus el printre picăturile briliante şi sclipitoare şi cu degetele lui fine şi drăgăstoase începuse a-mi parcurge trupul ce-l dorea.
- Aşează-mă pe pătura erotică şi lasă-ţi trupul dezmierdat de degetele mele care vor pătrunde în locurile neaccesibile tuturor. Vreau să simţi urmele unui amor fierbinte într-un cocktail excitabil unde buzele noastre să danseze lasciv pe ritmuri jucăuşe şi intense ale degetelor atingere pe corpurile noastre. Vreau să mă hrănesc, cu trupul tău febril şi să îmi potolesc setea cu scânteia ta fierbinte, îmbrăţişându-mă şi ducându-mă spre oaza unor orgasme extaziate în voaluri pline de beatitudine ce vor prinde viaţă în fiecare noapte de-acum înainte pentru că este visul meu şi fantezia ta.
- Chip de femeie îmbrăcată în culori fascinante şi în contrast cu privirea ta te vor înălţa spre un sărut divin unde corpul tău aripi de îngeri va avea şi vei zbura în braţele mele spre dimensiunea mea, dar am o rugăminte pe care mi-o doresc să o îndeplineşti în fiecare seară de-acum înainte: lasă-mă să pătrund în mintea ta de e zi sau noapte şi să danseze imaginaţia mea în ochii tăi primăvăratici.
Şi-aşa am făcut. Cum se lăsa seara şi pânza stelară îşi făcea apariţia pe cerul senin, steaua mea mă privea cu poftă şi dorinţă, întipărindu-mă aşa cum eram: un chip mascat lăsând nuanţa primăvăratică să danseze în nuanţa argintie, şi-un trup rece şi sfărmat ce aştepta să fie cuprins în rumeguşul şi scânteia corpului lui care ştia cum să-l alinte şi să-l răsfeţe, ducându-l prin labirintul unui amor plin de esenţe dulci şi atât de profunde. Cobora fără teamă în camera mea, asfixiat de pofta nebună de a se lăsa ornat de limba mea jucăuşă pe pielea lui parfumată în arome florale şi atât de apetisante, iar eu îl aşteptam întinsă pe aşternutul magic sătul de singurătate. De câte ori îl chemam la mine, venea. Niciodată nu refuza să trăiască dansul lasciv pe melodii erotice în pânze de culoarea roşu ce-mi învăluiau trupul şi ca o gheişă ademenindu-l, şi dansam… dansam pe muzica unei nopţi fierbinti cu degetele lui prinse în părul meu iar luna la un vals feeric ne îndemna şi ne învârteam în iarba umedă pe o palmă de pământ mişcător şi frumos colorat de florile ce parfuma respiraţia noastră, apoi gândurile mele le cuprindea cu degetele lui calde şi gingaşe şi mi le săruta. Mă privea în ochii ce-l căutau în fiecare seară, sărutându-i pe fiecare în parte şi şoptindu-mi cuvinte duioase din suflet, îmbrăcându-mi inima de dragoste. Dimineaţa mă trezeam îmbrăcată în iarba umedă şi încă puteam să simt parfumul lui bărbătesc ţinându-mă captivă în alte gânduri unde doar el exista. În nopţile nebuloase sau înnorate ne lăsam mesaje cu încărcătură romantică scrise în gând şi purtate de luna ce făcea ca legătura de dragoste dintre noi să existe fără a fi întreruptă.
Venise timpul continuării tabloului amoros ce era şi scopul care ne adusese în acest timp febril, lăsându-ne picăturile orgasmice pe aşternutul pasiunii şi dăruinţei.(…)

După această plutire euforică şi cuprinsă de oboseala fiorilor amoroşi, mi-a oferit sărutul zeiesc al unei nopţi minunate şi s-a aşezat la locul de unde a coborât… pe cerul înstelat şi mi-a şoptit că va reveni de câte ori voi dori şi nu trebuie decât să-i spun: cuprinde-mă!
Anii au trecut şi dragostea noastră era mult mai intensă până într-o seară când mi-a şoptit:
- Ai fi dispusă, chip de femeie să străluceşti pe tărâmul magic unde să culegi petalele dragostei şi în rochii expresive şi pasionale trupul ţi-l vei îmbrăca şi puritatea într-un amestec metaforic sufletul ţi-l va hrăni şi lângă mine mereu vei fi, zi şi noapte ne vom plimba prin bogăţia înfloritoare şi alunecoasă în imagini ce le vom aduna definind conceptul profund al iubirii?
- Vreau să simt liniştea şi dragostea în acel orizont unde persistă frumuseţea şi plăcerea de a te contopi în adevărata lume unde magia e întotdeauna neîntreruptă şi nu ţine o clipă sau două ci o eternitate.
- Chip de femeie, să ştii că nu e o cerere de căsătorie ci doar o contopire a sufletelor noastre.
- Nu e? am spus eu uimită.
- Ba e, doar glumeam. Chiar şi o stea se poate ţine de glume.
Venise ziua să am doar pentru mine lumina lui, izvorul ce curgea din sufletul lui am învăţat să-l cunosc puţin câte puţin trezind în mine un interes pozitiv şi plin de dorinţă care îmi erau moarte demult. Mult timp am dus un război cu mine până confirmarea mi-a venit într-un moment descătuşându-mă din starea pe care o afişam şi dezbrăcându-mă de voalul monoton. Nu am regretat alegerea făcută, aveam nevoie de agitaţia proaspătă a fluturaşilor şi printre stele mi-am dorit să fiu şi în cerul senin să mă pierd. Condusă de vocea lui fermecătoare m-am lăsat învăluită privind spre o lume nouă şi liniştită, şi spre poarta deschisă am păşit invadând-o în paşi netemători şi nerăbdători, lăsându-mă îmbrăţişată de privirea lui celestă pe acest tărâm magic, şi într-un dans al simţurilor am intrat dependentă de acele culori înfloritoare fără să mai îmi doresc a mă întoarce în viaţa mea ştearsă şi fără culoare, şi i-am şoptit la ureche, în timp ce braţele lui îmi atingeau pielea fierbinte:

Nu îţi cer nimic, nici nu aş vrea,
Vreau doar să fii steaua mea
Undeva pe acest tărâm să ne iubim
Departe de tot ce ne-nconjoară,
Într-o poveste de dragoste ca întâia oară.

Autor: Maria Dumitrache

 
Te invitam sa dai un like paginii de Facebook Jurnalul de Drajna: