Căsnicia ca angajament veșnic

Frunzăream cu gândul la soarele estival almanahul Flacăra de astă vară, deoarece un articol ce aborda tema fericirii îmi atrăsese atenția. Era un articol destul de lung, ideea de fericire fiind cercetată cu amploare. Voi dezbate în cele ce urmează, un aspect care mi-a atras atenția, în cuvinte proprii.

Se pare, conform cercetărilor făcute de-a lungul timpului, persoanele căsătorite au o viață mai îndelungată decât cele care trăiesc în singurătate. Chiar și în prezența unor boli cronice, persoanele căsătorite dovedesc un stil de viață mai echilibrat și mai disciplinat, aș zice eu.

În concepția mea, căsătoria nu ar trebui privită ca pe o opțiune de abonament pe care o poți schimba la 2 ani. Eu consider că o persoană ar trebui să își asume cu rigoarea unui profesor sever, autodidact, că viața de cuplu are greutăți, cel puțin la fel de multe ca și cea de solitar. E ușor să ții sărbători și petreceri, dar nu e cinste mai mare să ai grijă de tatăl copiilor tăi, ca femeie, până în ultima clipă?

Desigur, nu orice lucru trebuie tolerat la nesfârșit, iar domnii ar trebui să considere că femeia are rolul ei în căsnicie și importanța ei în cadrul familiei. Nu spun eu pentru că sunt reprezentantă, ci pentru că au zis alții mai înțelepți ca mine și îi ascult și eu pe ei, anume că femeia dă naștere la prunci și că este din fire mai sensibilă decât bărbatul. Deci ea trebuie îngrijită și prețuită asemeni unui dar de preț. După cum și bărbatul serios și credincios este o mare avuție pentru o femeie creștină, în sensul virtuții și al credinței noastre ortodoxe românești.

Eu așa cred și doresc tuturor să aibă parte de căsnicii lungi și neîntrerupte, pentru o bucurie veșnică. Fiți toleranți, fiți iertători, iubiți pe cel care greșește după cum vi se iartă și vouă! Pentru că numai așa Sfintele Sărbători cu drag o să le petrecem și prin cele de bună amintire să ne întrecem!

Autor: Maria Ștefanian