Doamnele si domnitele Moldovei – Episodul 1 : Elena Ecaterina Rares si Manastirea Probota
25 mai 2017, ora 09:45, in categoria File de istorie, Ninel Stama
Autor : Ninel Stama *****Domnitorii Moldovei au reprezentat repere majore pentru intreaga istorie a neamului romanesc.Sunt onorat sa pot scoate in intampinarea cititorului Jurnalului de Drajna, taine legate de rolul Doamnelor si domnitelor Moldovei.Am convingerea ca lecturand impreuna, ne vom simti mai bogati, mai linistiti si impacati sufleteste pentru cinstirea si pomenirea lor.Doamna Elena Ecaterina Rareş, soţia lui Petru Rareş, s-a născut la sfîrşitul sec. al XV-lea în Serbia. Fiica despotului sîrb Iovan Brancovič și a Elenei Iacșici. Avea mai multe surori: Milița-Despina era căsătorită cu Neagoe Basarab, domnul Valahiei; alta, Maria era soția unui mare nobil ungur Ferdinand Frangipani; Magdalena era căsătorită cu cneazul polon Jan Wiesznowiecki. În fine, ea descindea din împărații Cantacuzini, din Comneni și din cneazul Lazăr, eroul poporului sîrb; era vară primară cu soția țarului Vasile al III-lea al Moscovei, ceea ce va avea urmări în relațiile moldo-ruse.Elena Rareş a ctitorit mai multe lăcaşe de cult, bisericile „Sf. Gheorghe” (1551) şi „Uspenia” (1552), în Botoşani, „Sfînta Înviere” (1551), în Suceava, pe a cărei pisanie stă scris: „Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvîrşirea Sfîntului Duh, a început acest hram în numele Învierii lui Hristos, L-a făcut şi isprăvit Elena Doamna lui Petru Voievod, fiica lui Ioan Despot, pentru sufletul Domnului ei, Petru Voievod, şi pentru sine, în anul 7059 [1551], luna ianuarie 15 zile”.A fost regentă pe durata domniei fiului său minor Ştefan, după turcirea celuilalt fiu, Iliaş, plecat la Constantinopol, după în 1551. Elena Rareș s-a amestecat în problemele succesiunii la tron, după asasinarea lui Ştefan, în 1552, sprijinind pe boierul Joldea.Elena Rareș a murit în 1553 la Suceava, executată din porunca ginerelui său, Alexandru Lăpuşneanu, pentru organizarea unui complot în vederea urcării pe tronul Moldovei a lui Constantin, cel de-al treilea fiu. A fost înmormîntată în biserica Mănăstirii Probota, ctitoria soţului său.
Manastirea ProbotaLa inceputul secolului XIV a luat fiinta pe Valea Siretului una din cele mai vechi sihastrii din Moldova. Calugarii se nevoiau cate doi-trei in mici chilii de lemn si isi castigau existenta din impletirea cosurilor de salcie de pe lunca Siretului. Cu timpul au construit o mica biserica cu hramul “Sfantul Nicolae“, numita “Sihastria din Poiana” iar mai apoi, Voievodul Petru Musat a zidit aici o biserica de piatra, numind-o Manastirea “Probota” ( Fratia). Biserica de zid Sfantul Nicolae deteriorandu-se, a fost parasita definitiv de Petru Rares (domn in doua randuri: 1527-1538; 1541-1546). El zideste in 1530 actuala manastire Probota, sau Pobrata (“infratire” sau “fratie”), cum i se mai spunea pe vremuri. Pe zidul dinspre sud se pastreaza pisania in limba slavona, cu urmatorul continut: “Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, iata eu, robul Stapanului meu Iisus Hristos, Io Petru Voievod, cu mila Lui Dumnezeu domn al tarii Moldovei, fiul lui Stefan Voievod cel Batran, a binevoit domnia mea cu buna mea voie in a 4-lea an al stapanirii (mele) imparatesti, a zidi acest hram intru numele Arhiereului facatoru de minuni Nicolae, fiind egumen chir Grigore in anul 7038 (1530)”.
Petru Rares a inzestrat manastirea cu vesminte, argintarii, carti si a daruit multe si frumoase mosii. A zidit imprejurul bisericii chilii pentru egumeni si calugari, cladiri pentru gospodarie si in partea de nord a construit si o Casa Domneasca. Mitropolitul Dosoftei care a trait o perioada aici, a reparat-o in urma unui incendiu, a terminat edificiile din curte si trapeza, dupa care a inchinat manastirea Probota sfintei manastiri de la Ierusalim. In 1964 manastirea in care au vietuit totdeauna calugari, s-a desfiintat, devenind biserica de mir. In 1991 s-a reinfiintat ca manastire pentru calugari iar in 1994 a fost transformata in manastire pentru calugarite.
Biserica este zidita in plan treflat, cu interiorul compartimentat in altar, naos, camera mormintelor (gropnita) pronaos si pridvor, despartite prin ziduri de piatra, cu usi de comunicare intre ele. Altarul si absidele laterale sunt poligonale in exterior si semicirculare in interior. Absida altarului este prevazuta cu cele doua nise adanci obisnuite: proscomidia si diaconicul, avand fiecare cate o ferestruica mica. Turla este octogonala, deschisa pe naos si luminata prin patru ferestre. Pronaosul, de plan dreptunghiular, este strabatut de cate doua mari ferestre cu ancandramente de piatra. Biserica, cu peretii foarte grosi, are lungimea de 32,2 m, latimea 9 m si inaltimea maxima 27,7 m. Alte doua contraforturi sunt la pridvor si unul mai scurt la altar. Soclul bisericii este din piatra cioplita. Impodobirea fatadelor este data de randul de firide ce inconjoara biserica sub cornise, mai putin la pridvor. Firidele au fost la inceput pictate, dar azi pictura nu se mai vede. Caracteristica pentru arhitectura Probotei este preferinta pentru detalii si profilatura de traditie gotica.
In biserica se afla 21 de pietre tombale epigrafe, realizate intre 1464-1640, de o remarcabila valoare documentara si artistica; pietrarii au trecut de la elemente decorative geometrice la cele accentuat vegetale, inovatie reprezentativa pentru sculptura secolului al XVI-lea. In camera mormintelor (gropnita) sunt ingropati:Doamna Oltea, mama lui Stefan cel Mare, ; Doamna Elena, a II-a sotie a lui Petru Rares; doamna lui Petru Rares, fiica lui Ioan Despot. Zidurile de aparare inalte de 6 metri, turnurile patrate si Casa domneasca (vestigii), intregesc ansamblul monahal cu elemente ale arhitecturii civile moldovenesti – printre putinele piese din secolul al XVI-lea care mai exista.
Pictura din interior a fost executata in tehnica fresca in 1536, cu unele refaceri in 1550 si restaurata in 1844, cand s-au refacut picturile din altar, incaperea mormintelor si naos. Numai pictura din pronaos si pridvor a ramas in cea mai mare parte originala. Pe bolta pridvorului se afla scena “Judecata de Apoi”, pictata prima oara aici si la Humor. In pronaos, pe arcurile boltilor se mai pastreaza pictura cu cele sapte sinoade ecumenice. A fost pictata in intregime in exterior, dar cu timpul zugravelile au disparut si s-a tencuit din nou. Pe fatada sudica se mai observa urme din vechea pictura, putand fi distinse Acatistul Maicii Domnului si Arborele lui lesei. Pictorii care au realizat lucrarea nu sunt cunoscuti. S-a constituit o echipa din specialisti care fac cercetari asupra picturii pentru restaurarea ei cand mijloacele financiare vor permite.
Clopotnita se afla la nord-vest de biserica. Zidul din incinta a fost construit de Elena Doamna si
Colectia de istorie si arta veche, in organizare, cuprinde piese obtinute in urma sapaturilor arheologice, tesaturi din sec. XVI-XVII, obiecte de cult, vesminte (sec. XVIII). SURSE : crestinortodox.ro, wikypedia.org, moldovenii.md
|
