Dialog sorbit delicios
11 martie 2021, ora 00:10, in categoria Sertarul cu creatii
el: dacă am putea să o luăm de la capăt, aşa cum iubim, nu ne-am dori nimic, nimic…
ea: ai dreptate, am porni pe linii care ne duc oriunde şi nicăieri şi ne-am hrăni
doar cu cuvintele din sufletul nostru
el: cu privirea încet aş hoinări peste buzele însetate, pipăindu-ţi amintirile dulci şi amare
ea: inventarul amintirilor mele este ca un parfum discret, proaspăt în decor, delicat în suflet
el: să intru în tine câteva secunde, doar atât, să mă naşti în haina inimii înfipte-n pieptul meu
ea: îmi zugrăveşti o călătorie care mă macină, mă macină şi mă arde
creşti în mine iubire
el: vreau, îmi doresc să trăiesc în trupu-ţi amprentat de ploi cu un singur vis, să mă iubeşti
nu mai văd, nu mai aud
trăiesc pe un drum înţesat cu dorinţe, gânduri nerostite
ea: efemeră este dragostea, de-abia aşteaptă să mă sărute, să mă scape în teaca ei
să trăiesc intens în singurul loc care încălzeşte
lumina din ochii tăi
el: lasă-mă să te port în mine, să-ţi deschei bluza inimii şi să-ţi vorbesc, neobosit, de alte vremuri ce vor veni aduse de grăunţe calde şi suave, frumos colorate şi care hrană ne vor fi în singurul bagaj ce-l vom duce cu noi
noi doi
ea: noapte de dragoste, pasiune absorbită intens, o sticlă cu vin roşu, înfometat mă culegi, petală cu petală, în timp ce încet îngenunchezi în braţele mele
el: m-ai hipnotizat cu trupul tău de femeie
cu fir roşu ne legăm simţurile
ea: nu, nu încă
el: ceasul muşcă din lună
ea: ah, da!
tânjesc să oftez, să urlu, să mă afund în valul fericirii
el: nu te speria, îţi voi oferi ce-ţi lipsea…
ea: dragoste, miracol, pasiune, tu ?
el: eu, tu şi restul vieţii servindu-ţi feminitatea.
Autor: Maria Dumitrache