Arta este acea atingere de aripă divină pe care nu o putem vedea însă pe care o simțim înlăuntrul nostru înca de când ne naștem, se manifestă prin joacă și care dacă are libertatea de imaginație și creativitate se dezvoltă crescând împreună cu noi.
Încă de când suntem mici, arta se exprimă într-un mod aparte având fiecare dintre noi înclinații spre pictură, muzică, poezie și alte astfel de frumoase întruchipari ale trăirilor, emoțiilor, sentimentelor și gândurilor noastre.
Povestea mea a început pe când aveam 8-10 ani, îmi plăcea să mă joc cu hârtia, mă fascinau acele mici bucațele care îndoite prindeau viață din mâinile mele, nu pe vremea aceea atât de multe informații însă știam că ceea ce făceam se cheamă Origami, o tehnică de vis, atunci meșteream broscuțe, lalele, trandafiri, bărcuțe din hârtie albă pe care o coloram înainte de a o fi îndoit pentru a-și intra în rolul ce-i era menit de undeva din basmul pe care eu îl trăiam în suflet și-l transpuneam în realitate.
Anii au trecut, am continuat să îmi dezvolt răbdarea, creativitatea, imaginația, simțeam că doar asa mă dezvolt și ajung la desăvârșire.
Mi-am pus cândva dorința de a face ceea ce fac din tot sufletul, de a fi altfel, îmbrăcând veșmântul misterios al artei, și mi-am propus să le ofer micuților șansa pe care eu nu am avut-o, aceea de a le fi aproape îndumându-i pe acest drum al hârtiei colorate pe care cu un strop de har divin să o facem să se transforme dintr-o simplă joacă într-o artă, artă pe care doar privind-o să grăiască de la sine.
Nu știu cât mi-am ales această misiune în viață, însa știu că undeva, cândva, într-un colț de timp ea avusese să mă aleagă dăruindu-mi această dovadă de dragoste și ajutându-mă să fac ceea ce-mi place, și la rândul meu să le ofer micuților răgazul de timp de care aveau nevoie pentru a se descoperi și a se dezvolta psihic, mental și fizic în armonie cu universul interior și cel exterior.
De mai bine de 8 ani m-am dedicat creațiilor, sculpturi din hârtie, acel material aparent fragil, însa atat de prețios.
Tehnicile pe care le predau sunt pe cât de abstracte ca denumiri, pe atât de accesibile prin aplicație, prima tehnică poartă numele de Origami 3D sau tridimensional, putându-se observa în spațiu și a fost descoperită în Japonia, fiind ulterior dezvoltată și în China, modelele astfel realizate fiind adevărate dovezi de artă, de la lebede, la flori, personaje din desene animate, până la fructe și păuni, universul acestei tehnici fascinante neavând limite ale imaginației. Eu o mai numesc și Lego din hârtie, piesele realizate fiind unite pentru a ajunge la modelul dorit.
Următoarele două tehnici poartă numele de Quilling și Quilling 3D, prima fiind folosită în perioada Renașterii pentru ornarea icoanelor și a cărților religioase, pe cea din urmă dezvoltând-o prin propriile creații ajungând la realizarea pianelor din hârtie, florilor în buchete și ornamente speciale, fluturilor ce par a-și lua zborul, și până la tablouri cu tematică diversă.
Cea din urmă, însa niciodată ultima poartă numele de Origami Kusudama sau tehnica tehnicilor, cum îmi place adesea să o numesc, fiind o contopire a celor trei cu multiple modalități de creație, astfel prin această tehnică se avansează spre domeniul abstractului, ornamentele realizate fiind concepute prin îmbinarea de forme, linii și culori într-un univers ce ne permite să ne jucăm cu imaginația și creativitatea.
Toate cele patru tehnici din punct de vedere psihologic pot fi considerate metode psihoterapeutice, de relaxare, ocupaționale și de petrecere a timpului liber neavând limite de vârstă, prima categorie căreia m-am adresat fiind copii care au nevoie atat de multă să se descopere și să se dezvolte prin această joacă aparentă care le întarește încrederea în sine prin sentimentul de siguranță care le certifică un lucru făcut și finalizat prin forțe proprii, și prin stimularea imaginației și creativității prin crearea propriilor modele.
Lucrând cu acestea observ în timp și spațiu real dezvoltarea lor armonioasă atât din punct de vedere individual, cât și din perspectiva lucrului în echipă, moment în care colaborarea și întrajutorarea sunt aspecte menite a se dezvolta prin joacă.
Arta oferă fiecărui suflet zborul libertății, bucuria de a împărtașii, de a dezvălui ceea ce gândim și simțim cu adevărat neavând limite de timp și spațiu, astfel formând acel climat cald și primitor al unui domeniu mult prea puțin explorat, dezvoltat și susținut de învațamântul din România însa cu beneficii multiple atât din punct de vedere social, cât și individual.
Copii de acum sunt adulții de mâine, cei care dacă astăzi învața jucându-se ajung să dezvolte un mod matur, responsabil, eficient și armonios de gândire în viitor acționând și folosindu-și imaginația și creativitatea în diverse situații prin care sunt nevoiți să treacă pe parcursul vieții.
Arta ne poate salva oferindu-ne de fiecare dată alternativa unei povești frumoase, echilibrate și sănătoase de viață.
Ca psiholog, cred că nu avem nevoie de medicamente pentru a trata depresia, frica, sentimentul de inutilitate, avem nevoie doar de artă pentru a ne exprima și pentru a comunica celor din jur împartașindu-le universul trăirilor și gândurilor noastre, de aceea am convingerea că pot da viață oricărui vis din hârtie continuând misiunea mea de încurajare prin cuvinte și fapte a tuturor celor care vor să-mi urmeze exemplul indiferent de vârstă.
Despre artă, un psiholog vă poate spune că este acea eliberare de care avem cu toții nevoie pentru a ne descoperii cu adevărat în momentele de singurătate și pentru a le înfățișa celor din jur adevărate personalități sănătoase și luminoase care să contribuie la construirea viitorului prin generații active și creative.

Autor: Isabela Neagu

Imagini: Creație proprie din suflet de hârtie-Isabela Neagu