Criza din învăţământ şi a locurilor de muncă merg mână în mână
10 septembrie 2017, ora 07:48, in categoria Educatie
“Educatoare cu experienţă îmi ofer serviciile ca bonă.”
Aşa sună multe dintre cererile de angajare din publicaţiile cu anunţuri. Dacă deţine şi permis auto şi cunoaşte bine limba Engleză s-ar putea chiar să îşi găsească de lucru pe segmental căutat. Unde este greşeala? Păi, este peste tot.
În primul rând ca să fii educatoare trebuie să ai studii superioare în domeniu, iar ca să fii bonă, studii de calificare. Dar dacă cineva cu studii superioare lucrează pe cele care nu necesită se întâmplă o deflaţie a rangului de calificare.
Asta înseamnă că facultatea ajunge pe acelaşi nivel cu şcoala postliceală. Şi iată cum condiţiile actuale ale societăţii noastre favorizează o deflaţie a nivelului de studii, pentru că astăzi toţi sunt calificaţi.
Cu siguranţă că şi femeia care face curăţenie stradală a făcut un curs de calificare sau poate chiar o facultate la distanţă. Am cunoscut odată o persoană care făcuse două facultăţi şi nimerise pe acelaşi post care mă păştea şi pe mine, lucrător în bucătărie.
Meseria de ajutor de bucătar nu este una rea, eu cred că toate meseriile au importanţa ei. Numai că pentru a lucra pe acel post nu e nevoie de două facultăţi, iar femeia cu siguranţă că ar fi trebuit să lucreze pe specializarea ei. Gândindu-mă la viitorul meu şi la cariera pe care vreau să o am, mi-am dat demisia.
Oare ce e de făcut? Cum facem diferenţa între generaţiile cu Bacalaureat şi cele fără bacalaureat? Cu facultate/facultăţi şi fără facultate?
Se promovează mult ideea cu a frecventa cursuri postliceale. Oare şcolile profesionale sunt mai bine pregătite la momentul de faţă să scoată oameni competenţi în specializările pe care le oferă decât universităţile, fie ele şi private?
Universităţile de stat sau private au toate resursele necesare pentru formarea de specialişti. Au profesori care au cel puţin doctorat şi sunt pregătiţi şi riguros monitorizaţi de către ARACIS. Nu cred că la ora actuală calitatea universităţilor de stat sau private este o problemă. Oricum facultăţile sunt trecute într-un clasament care poate fi căutat pe site-ul Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului.
În schimb şcolile profesionale sunt în continuare destinate meseriilor de acum 15 ani, cu care nu te poţi integra prea sus în “câmpul muncii”. Şcolile profesionale pregătesc oameni în domenii precum turism, alimentaţie şi sănătate, dar nu toate au acelaşi rang de calitate şi nu sunt toate acreditate.
Ar trebui făcut un sondaj la nivel naţional cu studiile persoanelor şi cu locurile de muncă pentru a se vedea modul în care au fost absorbiţi de piaţa muncii. Altfel orice discuţie este un monolog fantasmagoric în care ne imaginăm că realitatea se va schimba dacă oamenii vor frecventa mai multe şcoli profesionale. Nu zic că e o idee greşită doar că nu cred că sunt pregătite să facă acest lucru şi mă îndoiesc că cei care nu alocă seriozitate învăţământului superior vor fi mai serioşi la şcolile profesionale.
Poate că facultăţile private ar trebui să implementeze un sistem de admitere la fel de riguros sau mai riguros decât cele de stat, pentru ca pe băncile lor să ajungă persoane care chiar îşi dau interesul. Mai bine să iasă 10 studenţi buni decât 20 mediocri. Neseriozitatea studenţilor este atât de masivă încât atrage o etichetă negativă asupra tuturor absolvenţilor.
Iar dacă studenţii vor înţelege că şcoala e esenţială pentru dezvoltarea umană, că nu este un accesoriu la modă şi că de asta depinde viitorul lor atunci societatea va vedea un progres.
Trebuie să facem apel la conştiinţa studenţilor de a nu se lăsa prinşi în capcana studiului mediocru. Este nevoie ca încă din timpul liceului cineva să le vorbească despre importanţa studiului şi modul în care să îşi aleagă ce vor să urmeze, cum să se pregătească pentru acel domeniu.
Autor: Maria Stefanian