Nu-şi dădea seama prea bine ce simte. Îl lovise dragostea şi i se strecurase în suflet ? Adormise cu speranţa că va uita tot ceea ce s-a întâmplat în noaptea trecută, poate că băutura îl împinsese, şi ştia că nu e bine să consume alcool pentru că e dăunător minţii . Dimineaţa când se trezi, gândurile începură să-l ameţească şi inima îi bătea cu putere . Se băgă sub duşul rece, limpezindu-şi mintea şi trupul care ardeau după şoaptele ei. Se comporta ca un adolescent îndrăgostit dansând prin picurii reci . Vroia s-o audă, vorbindu-i cum o făcuse şi cu o noapte înainte, spunându-i : ” Da! Îmi doresc!”
Ieşi din casă tot sub influenţa aceluiaşi film . Se gândi că dacă ar ştii lumea de pe stradă ce e în mintea lui… Dar în mintea lui doar el ştia ce stă ascuns, trupul acelei femei care-l visa în fiecare noapte. Închipuiri ce-l prinseseră din ziua în care o zărise pentru prima dată. Dorinţa din ochii ei şi surâsul fermecător care deja erau sădite în inima lui, înflorindu-i pofta de a cuceri-o şi de a iubi-o . Cât de slab se simţea în prezenţa ei, chiar dacă fizic nu era lângă el .
Se aşeză la o terasă şi-şi comandă o limonadă cu multă gheaţă. Gheaţă ce l-ar fi răcorit şi i-ar pune pe fugă gândurile dar nu fu aşa, şi uite-aşa începură să se aşeze în două tabere : pe de-o parte erau gândurile pozitive, pe de altă parte cele îndoielnice .
“Gândeşte-te bine încotro iei! De ceea ce îţi e scris nu scapi! Retragerea e dureroasă şi te aruncă într-o prăpastie deprimantă . Ai văzut-o, te-a ispitit, este floarea pe care ai aşteptat-o întreaga viaţă . Nu renunţa la femeia pe care o iubeşti ! E frumoasă, trupul e exact pe măsura mâinilor tale, inteligenţa ei te uluieşte şi în acelaşi timp te incită, surâsul scăpat pe buzele ei pline şi moi te-a vrăjit . O doreşti la fel cum şi ea te doreşte . Adori această femeie !”, îi spuseră gândurile pozitive .
“Nu fii caraghios, ca ea mai găseşti o grămadă. Şi ce dacă îţi bate inima acum, mâine se va potoli şi vei găsi un alt suvenir mult mai frumos, aşa ca din revistele de modă. Nu îţi trebuie dragoste pentru că e doar un fleac, ai nevoie de cuceriri ca să-ţi satisfaci orgoliul. Nu îţi pierde mintea după o femeie, când te aşteaptă lumea întreagă s-o adulmeci . Trăieşte clipa şi nu dragostea !”, îi şoptiră gândurile îndoielnice . Doar că bătălia se dădea în sufletul lui. Vroia să se dea gol, şi să strige în gura mare că trupul lui poartă o boală fără leac : Dragostea .
Nu i se întâmplase să simtă această stare cu alte femei, dar tânăra care-i furase inima şi îi risipise durerea cu zâmbetul şi trupul ei mlădios, ochii ca de felină, vocea suavă şi caldă, avea ceva aparte .
În seara trecută venise într-un suflet la poarta ei . În vreme ce căuta camera ei cu speranţă şi dor, din spatele ei se auzeau zâmbete şi voci amestecate. Aflase că era ziua surorii ei şi cum nu ar fi putut să-şi ducă planul la bun sfârşit, hotărâ să lase lucrurile să meargă de la sine, şi după ce o să plece ultimul invitat, va sta de vorbă cu ea. Se îndreptă spre maşină amăgit dar cu speranţa că va reuşi de data asta să-i demonstreze c-o iubeşte . Fiind o fire timidă şi temătoare de un refuz, încerca orice soluţie să-şi înfrângă temerile sau măcar să le mascheze .
“De fapt, când se întâmplase să simt ? Absenţa ei de pe plajă sau prezenţa ei în mintea mea ? Nici eu nu mai ştiu !”, îşi spuse .
Era trecut de miezul nopţii când ultimul invitat ieşi pe poartă. Îşi făcu cruce şi se îndreptă spre poartă . Sări gardul verde şi o strigă la geam . Se bucură când ea apăru în dreptul lui, privindu-l curioasă dar pe el îl bucurau ochii ei ce-l fascinaseră de când îl privise prima dată . Nu stătu mult pe gânduri şi începu să-i recite un poem compus cu gândul la ea pe sunetele melodice ale stelelor.

“Poate te-ntrebi cine sunt
Poate te-ntrebi de unde vin
Nici eu nu ştiu, frumoasa mea
Dar mă usuc fără privirea ta .

Dacă ieri am fost stăpân pe mine
Azi m-am pierdut în gânduri-sentinţe
Acum sunt sămânţa unui dor
Ce îşi doreşte să prindă grai pe viitor.

Tânjesc după privirea ta
Vreau să-ţi fiu ploaia-n noapte
Să te sărute pe buzele-ţi şoapte
Să râd şi să plâng în alte tale braţe. ”

Se opri, în timp ce floarea tânără femeie d-abia reuşi să-şi stăpânească suspinele şi pentru o clipă fuseră învăluiţi în tăcere, apoi ea îi şopti :
“Mă trezesc şi mă desfac în poze
prinse în culori diverse, mii de doze
ce le savurez ca sirena cu coada de cod
cuprinsă de-o poftă îmbrăcată-n roz .”

El continuă:
“Inima-mi plânge de bucurie, floarea mea
Cât de frumoasă eşti, floarea mea
În noapte-aceasta, de lună luminată
Inima-mi bate, de iubirea ce ţi-o port,
Dar şi de jurământul ce mă-mbată.”

“Cât de frumoasă sunt, în ochii tăi !
Zâna mă văd şi tu, făt-frumosul meu ,
Ca două stele căzătoare ne-am unit
În faţa destinului ne-am întâlnit…”

“Stau printre pagini, sunt un călător,
ce-şi doreşte să navigheze comod
în litere umede şi calde, şi-apoi dorm,
în cartea care prinde viaţă, răsărit creator. ”

“Când seara se lasă ca o librărie pe portativ
Şi stelele cheamă cărţile de căpătâi
Pe cerul nopţii, fantasmele visează repertoriul
Învăluit în viaţă, miresme cu cântec de-amoruri
Totu-i feeric în prelegerile nocturne
Cu dor trecător în gânduri nebune.”

Inima lui zvâcnea ca niciodată, cu atâta putere. Toată frământarea se scursese şi avu impresia că-l cuprinde o stare de leşin, că luna şi stelele se opriră din concertul lor nocturn, că floarea tânără femeie i-ar fi căzut în braţe, petală cu petală iar el ar fi invitat-o la un vals sorbit cu lăcomie .
După câteva secunde o văzu că-nchide fereastra şi se îndreaptă spre pat. Se trezi trăgând cu coada ochiului la comoara care-i furase ochii, floarea tânără femeie. Fu martor la o privelişte tulburătoare, simţindu-şi gâtul uscat : ” Cum de nu a apreciat gestul meu ?”, se gândi el, “De ce ? “.
Închise ochii, lăsându-şi gândurile să evadeze din mintea lui. Înainte de-ai deschide, se mai lăsă încă o dată scufundat în tabloul versurilor şi privirii ei, care îi zâmbise în felul ei, elegant şi atrăgător. Fu trezit din basmul gândurilor lui de scârţâitul uşii de la intrare. În clipa aceea, ochii li se întâlniră. Privirea ei înlăcrimată spunea multe, pe care le înţelesese şi el chiar dacă rămase o vreme nedumerit, fără să ştie ce să creadă. Îi era teamă să nu fi fost interpretat greşit, dar ea îi spuse :
-Mi-ai umezit sufletul, şi ochii mei sunt dovada.
Îşi recapătă calmul, apoi bărbatul îi grăi :
-S-a întâmplat cu totul şi cu totul ceva neobişnuit din momentul în care te-am văzut. De câte ori te văd, trupul îmi e străbătut de fiori puternici din cap până-n picioare. Nu voi da înapoi de la hotărârea pe care am luat-o. În ciuda vârstei mele, m-ai ispitit şi senzualitatea ta mi-a învins inima. Simt dorinţa cum fierbe în gânduri şi simţuri. Vreau să ne conducem pe drumul pasiunii şi al iubirii. Să pornim de la aceste versuri şi să ne lăsăm înăbuşiţi de amestecul sentimentelor noastre care ne ard. Vreau să fii soţia mea căci sufletul meu a înnebunit, şi crede în nebunia mea . În clipa asta, eu nu mai exist decât cu tine . Tânjesc după tine! Mă inspiri! Vreau să-ţi cânt iubirea toată viaţa!
Vorbele lui o luară pe nepregătite dar îşi dorea la fel ca şi el această uniune.
-Noapte de noapte, ne vom iubi printre plăceri şi doleanţe. Cântă-mi iubirea …dragul meu, căci răspunsul meu este – Da !

Autor: Maria Dumitrache