Am plecat de câteva ore din Iași și încă văd în fața ochilor mulțimea de zeci de mii de oameni revărsată în fața Palatului Culturii. Văd miile de steaguri tricolore, chipurile pline de încredere, fețele scăldate în lumină și oamenii mișcați de forța speranței. E un sentiment de căldură pe care nu îl trăiesc în multe locuri și vă asigur, dragii mei, că vom retrăi acest sentiment împreună în seara de 16 noiembrie. M-am simțit azi cuprins de o nesfârșită bucurie văzându-i pe toți adunați acolo, înconjurați de toate acele simboluri ale capitalei Moldovei, lucruri bine făcute care rezistă și astăzi: bisericile multiseculare, fosta curte domnească medievală, casa-tiparniță a mitropolitului Dosoftei și alte atâtea monumente impresionante. Dacă priviți cu atenție fotografiile sau înregistrările de la Iași, veți vedea că nimic nu este nelalocul lui, nimic artificial, nimic predispus regiei. Tocmai pentru că schimbarea nu vine din regie, ci din viața reală, viața în fața căreia niciun obstacol nu pare prea mare pentru a-ți împlini visul. Ori voi, dragii mei moldoveni, mi-ați arătat că între noi nu există niciun fel de granițe, dar există în schimb o imensă dorință de a răsturna un sistem mincinos și corupt care ne duce, fără îndoială, la pierzanie.

Cum bine a spus cineva, sunt români care nu au fost niciodată la Iași, deși nu ar trebui să mai fie nici unul. Spun asta pentru că spiritul trecutului nostru e atât de înrădăcinat în capitala Moldovei, încât în oricare loc din acest superb oraș ai pune piciorul e o filă de istorie. Din piața superbă și palatul său fermecător am mers în fosta clădire a Fundațiunii Regele Ferdinand (monarhul și-a instalat la Iași capitala în Primul Război mondial), astăzi biblioteca universitară, pentru a mă întâlni cu elitele Iașului și a vorbi despre puterea exemplului, despre statornicie, despre decență, despre atașamentul față de valori tari și despre obișnuința lucrului bine făcut. Cu speranță și cu bunăvoință se pot face pași mari în zona educației, unde sunt atâte de făcut, de aceea voi continua să îi ascult și să îi întâlnesc pe intelectualii noștri ori de câte ori am ocazia.

Aș vrea însă să vă vorbesc despre Moldova, despre pământul acesta pe care nu mă satur să îl admir. S-a spus deseori că Moldova e roșie, că aici lucrurile par încremenite în trecut, că nu poate surveni schimbarea, ci că, dimpotrivă, înghețul va rezista în continuare și că sentimentul dominant este unul de rătăcire în fața valului de minciună și hoție. Nimic mai fals. Cel mai grăitor exemplu este ceea ce s-a întâmplat astăzi la Iași: moldovenii au încercat și au reușit. Nu doar să facă o demonstrație că se poate, ci că oricine își dorește cu adevărat schimbarea și contribuie cu fermitate la ea, o va și avea. De aici încolo, oricine va mai spune că nu există motiv de speranță în Moldova, să îi amintiți de această zi și de zecile de mii de suflete care au strigat într-un glas că SE POATE.

Moldova e o regiune vitregită tocmai pentru că oamenii politici au promis nenumărate lucruri bune, iar ele se lasă astăzi așteptate. Cum să vorbești în Moldova despre unire dacă nu există nicio autostradă care leagă Moldova de restul țării și de Europa? Ce fel de unire vor ei să fie asta? Pentru dezvoltarea Moldovei este nevoie de autostradă. Pentru Moldova e nevoie de locuri de muncă, de infrastructură și de dezvoltare economică. Aici nu e vorba doar de Moldova din drepata Prutului, ci și de soră noastră, Republica Moldova, ai cărei cetățeni vor să vină în Uniunea Europeană. Aceleași nevoi le au și ei. Și pentru ei este nevoie de o infrastructură care să-i lege de Moldova noastră și de Europa de Vest.

Ca și voi, nu vreau ca minciuna să meargă mai departe. Nu vreau să vorbim despre unire fără oameni prosperi, nu vreau să vorbim despre unire fără angajamente ferme și mai ales nu mai vreau să vorbim despre unire fără FAPTE. Pentru că Moldova va fi în următorii ani cea mai vie dovadă că România lucrului bine făcut înseamnă o țară prosperă, respectată și puternică. Iar o astfel de țară nu poate avea regiuni sărace și oameni nevoiași.

Închei aici nu înainte de a spune câteva cuvinte despre cei care au făcut posibilă reușita acestei zile. Le sunt recunoscător zecilor de mii de moldoveni pentru această minunată întâlnire, care va rămâne multă vreme în inima mea. Le mulțumesc tuturor pentru această zi splendidă în care nu doar că m-am simțit foarte bine, dar am reușit împreună să mai dărâmăm un mit, să mai alungăm o vorbă veche despre neputința noastră, să mai îngropăm un pic acel sentiment că totul e pierdut și că țara asta nu mai are viitor. Vă spun, ca în fiecare seară, că România mea are viitor tocmai pentru că voi aveți tăria, forța și priceperea să-l construiți, pas cu pas, în fiecare zi.

Cu drag,

Klaus

Articol preluat integral de pe www.iohannispresedinte.ro