Tabla Buții (Cerașu, Prahova) este o trecătoare montană situată la o altitudine de 1360 m, în Carpații de Curbură,  între masivul Ciucaș și Munții Buzăului.

Până în 1789, de pe Valea Prahovei nu se putea trece în Transilvania, deoarece drumurile din munți erau accidentate și impracticabile. Trecerea se făcea pe lângă cetatea Tabla Buții, pe vechiul drum roman din Vârful lui Crai (Muntele Tătaru) . Toponima locului vine de la tablele ștanțate aplicate pe butoaiele(buții) cu marfă.

În Dacia romană,  zona forma limita de sud-est a Imperiului Roman și era o importantă cale militrară și strategică. Acum, în comuna Mâneciu-Ungureni se poate admira tezaurul de monede dacice, iar la Drajna de Sus, castrul roman.

La începutul Evului Mediu se cunosc mai multe întărituri în zona trecătorii și chiar o cetate: Cetatea Buzăului sau Tabla Buții – în izvoarele românești și Cruceburg /Kroizburg în documentele maghiare(secolul al XIII-lea).   Se crede că numele cetății este dat de Biserica Catolică din Prejmer (jud.Brașov), a cărei obște avea obligația de a întreține și de a asigura paza cetății . O ipoteză occidentală susține că Tabla Buții a fost ridicată de Cavalerii Teutoni, între 1211 și 1225.

Cetatea, pe latura estică, era inaccesibilă, însă celelalte trei laturi erau pe un platou cu denivelări domoale, iar carele cu marfă ar fi trecut chiar prin mijlocul cetății. Frecventele năvăliri ale tătarilor din anii 1241 până în 1658 au produs stricăciuni capitale cetății, azi fiind ruinată.

Trecătoarea a susținut și scopuri neprădalnice, astfel în 1534 și 1542, domnul Molodovei, Petru Rareș trece spre cetățile lui din Transilvania. În 1599 domnul muntean, Mihai Viteazul urcă la Tabla Buții și coboară în Țara Bârsei, la prietenului său Ioan Beldy – nobil maghiar, conform lucrării lui Pavel Binder ”Contribuții la localizarea Cruceburgului”.

Intrarea României în Primul Război Mondial face ca văile Tablei Buții să răsune  de strigăte disperate de libertate și unire.  În august  1916, campaniile militare din trecătoare reușesc să alunge inamicul din Țara Bârsei și Brașov. În urma bătăliilor, românii au adunat morții ambelor tabere și i-au îngropat acolo unde s-au jertfit, pe plaiurile de la Tabla Buții. În 1919, spraviețuitorii luptelor au decis să construiască un cimitir, ca semn al omagiului, recunoștinței și prețuirii istorice.

Din 1922,  pe 6 august,  când creștinii prăznuiesc  Schimbarea la Față a Domnului, se organizează pelerinaje și ceremoniale militare și civile în amintirea acelor evenimente.

Autor: Ioana Duca  Sursa : turismistoric.ro