Sfânta Cuvioasă Parascheva

14 octombrie 2018, ora 06:41, in categoria Evenimente, Maria Dumitrache, Sfinte sarbatori

Sfânta Parascheva de la Iaşi este pomenită de către Biserica Ortodoxă Română pe 14 octombrie. Sfânta Cuvioasa Parascheva este cea mai cunoscută dintre toţi sfinţii ale căror moaşte se afla în ţara noastră. Onomasticul grecesc paraskevi înseamnă “a cincea zi a săptămânii, vineri”. În tradiţia populară “Sfânta Vineri” era considerată stăpâna peste lumea femeilor, îndeletnicirile acestora (cusutul, torsul, ţesutul) fiind controlate de ea.

Ocrotitoarea Moldovei adună an de an, la Iaşi, sute de mii de pelerini. Anul acesta, pelerinii se pot închina şi la moaştele Sfântului Vasile cel Mare, aduse de la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Iaşi.

Îngropată ca o străină, nimeni neştiind cine era

Sfânta Parascheva s-a născut în secolul al XI-lea, în satul Epivat din Tracia, pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (azi Istanbul). Se spune că pe când avea 10 ani, Cuvioasa Parascheva a auzit într-o biserică cuvintele Mântuitorului: “Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Aceste cuvinte o face să-şi dăruiască hainele sale săracilor.

După o vreme se retrage în pustie. Urmând sfaturile unor vieţuitori aleşi, se îndreaptă spre ţinutul Pontului, oprindu-se la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde va rămâne cinci ani. De aici a plecat spre Ţara Sfântă, în dorinţa de a-şi petrece restul vieţii în locurile sfinte. După ce a văzut Ierusalimul, s-a aşezat într-o mănăstire de călugăriţe în pustiul Iordanului.

Din puţinele ştiri privitoare la viaţa ei, aflăm că într-o noapte, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîntoarcă în locurile părinteşti. Sfântul Varlaam scrie în Cazania sa: “Să laşi pustia şi la moşia ta să te întorci, că acolo ţi se cade să laşi trupul pământului şi să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”.
Din Constantinopol s-a îndreptat spre Epivat, fără să spună cuiva cine este şi de unde vine. Aici, împăcată cu sine, cu oamenii şi cu Dumnezeu, şi-a dat sufletul.

A fost îngropată ca o străină. Potrivit tradiţiei se spune că un marinar a murit pe o corabie, iar trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au aruncat la ţărm, iar un sihastru care trăia acolo, a rugat pe nişte creştini să-l îngroape după rânduiala creştinească. Săpând deci o groapă, au aflat trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputrezit şi plin de mireasmă. Cu toate acestea, au pus alături de ea şi trupul corăbierului. Dar în noaptea următoare, unuia din creştinii care săpaseră groapa, cu numele Gheorghe, i s-a arătat în vis o împărăteasă, şezând pe un scaun luminat şi înconjurată de îngeri, iar unul dintre aceştia îl mustră pentru că n-a scos din groapă trupul Cuvioasei Parascheva. Iar împărăteasa pe care o văzuse în vis ” şi care nu era alta decât Cuvioasa Parascheva ” i-a poruncit să ia degrabă trupul ei şi să-l aşeze undeva la loc de cinste.

Credincioşii au înţeles că este un semn dumnezeiesc, fapt pentru care au luat trupul Cuvioasei din mormânt şi l-au aşezat în biserica Sfinţii Apostoli din Kallicrateia. Îndată au avut loc vindecări minunate în urma rugăciunilor care se făceau lângă cinstitele sale moaşte.

În anul 1238, în ziua de 14 octombrie, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate la Tarnovo, fiind aşezate în Biserica cu hramul Maicii Domnului.

În anul 1393, Bulgaria cade sub ocupaţia turcilor, iar bisericile bulgăre au fost transformate în moschei. Este anul în care sfintele moaşte sunt mutate la Vidin, pentru 5 ani. După lupta de la Nicopole din anul 1396, moaştele Sfintei Parascheva vor ajunge din Vidin la Belgrad – Serbia, în anul 1398.

În anul 1521, sultanul Suleiman Magnificul cucereşte Belgradul. Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva sunt duse la Constantinopol, fiind aşezate în palatul sultanului. Au fost răscumpărate de la turci de Patriarhia Ecumenică. Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost aşezate în Biserica Panmakaristos, sediul de atunci al Patriarhiei Ecumenice. După transformarea acestei biserici în moscheie, moaştele au fost duse în mai multe biserici: Vlaherne (1586), Sfântul Dumitru de la Xiloporta (1597) şi Sfântul Gheorghe din Fanar – noul sediu al Patriarhiei Ecumenice (1601).

 

Strămutarea moaştelor Prea Cuvioasei la Iaşi

Vasile Lupu ctitorind la Iaşi biserica “Sfinţii Trei Ierarhi” şi amintindu-şi de Ioan Asan, care la vremea sa a strămutat moaştele Prea Cuvioasei Parascheva de la Epivat la Tarnovo, de Alexandru cel Bun care a adus moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Cetatea Alba la Suceava, a făcut demersurile necesare la Patriarhia din Constantinopol că moaştele Sfintei Parascheva să fie strămutate la Iaşi.

Plăteşte toate datoriile Patriarhiei Ecumenice, şi astfel, patriarhul Partenie I şi membrii Sinodului au hotărât să-i ofere, drept recunoştinţă, moaştele Cuvioasei.

Din actul patriarhal, datat septembrie 1641, reiese că au fost aduse din Constantinopol “pentru sfinţirea ţării şi binecuvântarea şi lauda lui (Vasile Lupu) cinstitele şi sfintele moaşte ale Cuvioasei Maicii noastre Parascheva cea Noua”.

 

Cinstirea Cuvioasei nu are graniţe

Bisericile care au ca ocrotitoare pe Sfânta Cuvioasa Parascheva sunt într-un număr mare. Astfel, în Arhiepiscopia Bucureştilor sunt peste 33 de biserici, în Arhiepiscopia Targovistei 18, în Episcopia Buzăului 29, în Episcopia Dunării de Jos 24, în Episcopia Alexandriei şi Teleormanului 4, în Arhiepiscopia Iasilor 35, în Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor 5, în Episcopia Romanului 22, în Arhiepiscopia Sibiului 47, în Episcopia Maramureşului şi Satmarului 6, în Arhiepiscopia Timişoarei 18, în Episcopia Caransebeşului 5, în Mitropolia Basarabiei 6. Episcopia Ortodoxă a românilor din Ungaria are la Gyula o biserică cu hramul “Sfânta Parascheva”, construită în anul 1834. Românii din Malovista (Macedonia), Torino (Italia), Paris (Franţa), Wakefield, Massachusetts (SUA) au biserici al căror hram este Sfânta Parascheva.

 

Sursă:

sfanta-parascheva.ro

 

Autor: Maria Dumitrache 

 
Te invitam sa dai un like paginii de Facebook Jurnalul de Drajna: