Redefineşte fericirea (I)

Redefineşte fericirea (II)

Fiecare zi în care nu ne bucurăm este o zi pierdută. Nu o să ne mai întâlnim niciodată cu ziua aceea. În ziua în care nu poți zâmbi nu îți deschide ochii.

” Pentru zâmbet folosești doar 17 mușchi, dar pentru a te încrunta ai nevoie de 33”, aceste cuvinte aparțin unui deținut politic din timpul comunismului. El nu saluta cu „Bună dimineața” ci salutul său era „Pururea vă bucurați”.
Aceste cuvinte simple dar profunde ne arată într-un mod foarte evident că fericirea nu trebuie să fie dependentă de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Fericirea vine din interior și după cum spuneam și în emisiunea trecută fericirea înseamnă să fi mulțumit cu ceea ce ai și nu cu ceea ce nu ai. Dacă reușim să empatizăm puțin cu acel deținut politic ne vom da seama că nu avea prea mulți factori externi care să îl ajute să fie fericit, deoarece știm cu toții cam care erau condițiile de trai într-o închisoare din perioada comunistă. Și atunci ne întrebăm, cum de era el atât de fericit?
Gândiți-vă numai la clipa prezentă pe care o trăiești aici și acum. Nu există urmă de nefericire în acest moment. Nefericirea a rămas în trecut, iar teama în viitor.
S-a făcut un sondaj de opinie într-un grup de fete şi de băieţi cărora li s-a cerut să scrie lucrurile care îi fac fericiţi. Răspunsurile lor au fost cu adevărat emoţionante. Iată lista baietilor: “Zborul unei vrăbiuţe; să privesc în adâncul unei ape limpezi, o barcă ce îşi croieşte drum prin apă, un tren alunecând pe şine ca vântul, macaraua unui constructor ce ridică o povară însemnată, ochii câinelui meu.”
Iată lucrurile care dăruiesc fericire fetelor: ”Felinarele pe malul unui râu, acoperişuri roşii printre crengile copacilor, fumul înălţându-se din hornuri, catifeaua roşie, luna printre nori.” Există ceva in miraculos în esenţa universului care îşi afla oglindirea, deși nu deosebit de clară, în aceste lucruri. Pentru a deveni un om fericit, curățați-vă sufletul, deschideți ochii și vedeți romantismul unui loc oarecare, recăpătați-vă inima de copil și păstrați-vă simplitatea spiritual.
Mulți dintre noi sunt artizanii propriei nefericiri. Evident că nu de fiecare dată suntem unicii responsabili ai nenorocirii, deoarece condițiile sociale sunt, deseori, responsabile pentru nu puține dintre durerile noastre. Totuși, e clar că într-o oarecare măsură, ne distilăm propria fericire sau nefericire din ingredientele pe care ni le oferă viața, prin intermediul gândurilor și atitudinilor noastre.
Patru oameni din cinci nu sunt la fel de fericiți pe cât ar putea fi! Nefericirea este cea mai frecventă stare de spirit. Aș ezita să spun că fericirea e ceva atât de rar, dar mereu văd în jurul meu persoane nefericite. De vreme ce aspirația fundamental a fiecărui om este acea stare de spirit numită fericire, ar trebui să facem ceva concret în vederea obținerii ei. Fericirea este tangibilă, iar drumul către ea nu este complicat. Cine o dorește, cine o vrea și cine învață și aplică formula corectă poate deveni o persoană fericită.
Să ne obișnuim cu fericirea! Această sintagmă este într-adevăr foarte profundă, pentru că fericirea sau nefericirea noastră depind în mare măsură de deprinderile cultivate în mintea noastră. Cu alte cuvinte, cultivați fericirea în suflet, adică obișnuiți-vă cu fericirea iar viața voastră va deveni un ospăț necurmat, ceea ce înseamnă că vă puteți bucura de viață în fiecare zi. Deprinderea fericirii aduce o viață fericită. Și pentru că putem cultiva un obicei, avem puterea să ne creăm propria fericire.
Da-ți frâu liber gândurilor fericite. De fiecare dată când un gând nefericit vă trece prin minte, opriți-l imediat, respingeți-l cu bună știință și înlocuiți-l cu un gând fericit. În fiecare dimineață înainte de a vă ridica din pat, mai rămâne-ți întins câteva minute și umpleți-vă mintea, în mod conștient, cu gînduri fericite. Vizualizați fiecare experiență fericită pe care doriți să o trăiți în ziua respectivă și savurați bucuria care se degajă. Asemenea gânduri vă vor ajuta să direcționați evenimentele pe calea dorită. Nu spuneți că lucrurile vor merge prost în acea zi. Doar spunând asta puteți face ca ele într-adevăr să meargă prost.
Mâine dimineață când vă treziți spuneți cu voce tare această frază, “Aceasta este ziua pe care Domnul a făcut-o, mă voi bucura și mă voi veseli în ea”. Această afirmație vine din Biblie și e un leac minunat minunat împotriva nefericirii. Dacă repetați această frază și înainte de micul dejun, veți schimba calitatea zilei pentru că începeți cu o lecție de psihologie a fericirii.
În timp ce vă îmbrăcați faceți cu voce tare câteva afirmații de genul „Cred că astăzi va fi o zi minunată. Viața e minunată. Sunt recunoscător pentru tot ce am trăit, pentru ceea ce trăiesc acum și pentru tot ce voi trăi.”
Acesta este cu adevărat primul pas spre fericire. RECUNOȘTINȚA! Cu mulțumire și recunoștință trebuie să începem fiecare zi. Primul lucru pentru care trebuie să fim recunoscători este ziua de astăzi. E suficient să facem o plimbare printr-un cimitir, unde vom găsi suficienți oameni care și-ar dori să fie azi în locul nostru. Chiar dacă avem un loc de muncă obositor, sau e uneori necesar să facem unele lucruri ce nu ne fac în totalitate plăcere, ei ar vrea să fie în locul nostru. Să fim așadar recunoscători pentru tot ceea ce ne înconjoară. Dacă astăzi este o zi ploioasă să ne bucurăm de ploaie căci hrănește pământul și plantele. Dacă este o zi cu soare să ne bucurăm de lumina ce o reflectă asupra noastră. Să ne bucurăm de ceea ce se întâmplă acum. Nu vă proiectați bucuria în viitor. Voi fi fericit când voi avea un loc de muncă nou, voi fi fericit când voi merge în concediu, voi fi fericit când mă voi căsători… nu! Fericirea trebuie să fie în prezent, pentru că dacă ne obișnuim să ne proiectăm fericirea în viitor când vom avea locul de muncă care spuneam că mă va face fericit voi proiecta din nou fericirea într-un alt lucru din viitor pe care mi-l doresc. Trebuie să interzicem fericirii să se mai proiecteze în viitor și să fim fericiți în prezent.

„ Nu uita niciodată că pielea se încrețește, părul încărunțește, iar zilele se adună în ani. Dar ce e mai important se conservă. Forța și determinarea ta nu au vârstă. Spiritul tău e cel care îndepărtează pânzele de păianjen. Dincolo de orice punct de sosire este un punct de plecare.
Dincolo de orice reușită este o altă încercare.
Cât timp trăiești simte-te viu.
Dacă îți e dor de ce făceai fă-o din nou. Nu te pierde în fotografii îngălbenite de timp.
Mergi mai departe atunci când toți se așteaptă să renunți.
Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine.
Fă astfel ca în loc de milă, să impui respect.
Când nu mai poți să alergi, ia-o la trap.Când nu mai poți nici asta, ia-o la pas. Când nu mai poți merge, ia bastonul. Însă nu te opri niciodată.”
Din cuvintele pline de profunditate și de învățătură a Sfintei Tereza de Calcutta.

Trăim într-o perioadă în care lumea aleargă din-colo-ncoace după așa falsa fericire. Dar când să ne gândim cât de rar vedem oameni fericiți în jurul nostru. Uitați-vă în jur și faceți o simplă numărătoare, dintre toți oamenii care îi vedeți într-o zi, că îi întâlniți în tramvai, că îi întâlniți la un ghișeu sau pe stradă, câți dintre ei emană fericire? Vedem mereu fețe încruntate, îngândurate și îngrijorate, ba chiar mai mult, vedem oameni plângând, strigând și certându-se. Chiar ni se pare ciudat când o persoană ne zâmbește din senin. Ce s-a întâmplat cu noi? De ce uităm să fim fericiți? Unde sunt zâmbetele noastre? Care e momentul în care le-am pierdut?

Chiar atât de limitată să fie existența noastră pe acest pământ?
De astăzi vă invit să spuneți nu tristeții!
Haideți să începem să fim fericiți, de astăzi și acum. Nu mai amânați! Ieșiți din casă fredonând cântecul preferat și zâmbind vecinului de la scara vecină și doamnei încruntate de la ghișeu. Aruncați cu urări de bine în stânga și-n dreapta, urați oamenilor din jurul vostru o zi minunată cu încredere că ziua fiecăruia poate să fie minunată. Acum voi aveți cheia fericirii! Vă invit să o dați mai departe pentru că vom fi și mai fericiți atunci când îi vom vedea și pe cei din jurul nostru la fel de fericiți.

Odată, pe când se plimba prin pădure, un tânăr a găsit un vultur. L-a adus acasă şi l-a pus să trăiască laolaltă cu găinile, de la care a învăţat cum să mănânce ca o găină şi cum să se comporte ca o găină.
Într-o zi, un iubitor de natură trecu pe acolo şi îl întrebă pe tânăr de ce un vultur, regele zburătoarelor, trăieşte în curtea păsărilor, laolaltă cu găinile.
„Odată ce i-am dat mâncare pentru găini şi l-am obişnuit să fie o găină, nu a învăţat să zboare”, i-a răspuns tânărul.
„Se comportă ca o găină, aşa că nu mai e un vultur”.
Iubitorul de natură a insistat:
”Are, fără îndoială, o inimă de vultur şi poate cu siguranţă să înveţe să zboare”.
Tot vorbind despre asta, cei doi bărbaţi s-au hotărât să vadă dacă e posibil. Iubitorul de natură a luat cu grijă vulturul în braţe şi i-a zis:
„Locul tău e în cer, nu pe pământ. Desfă-ţi aripile şi zboară !”
Vulturul nu ştia ce se întâmplă, nu ştia cine e cel care l-a luat în braţe şi, văzând cum găinile ciugulesc boabe, s-a năpustit lângă ele.
Fără să ţină seama de întâmplare, a doua zi, iubitorul de natură l-a luat pe vultur cu el pe acoperiş şi i-a spus:
”Eşti un vultur. Desfă-ţi aripile şi zboară !”. Dar vulturul era speriat. Îi era teamă de toate: de el, de lume … Nu dorea decât să se reîntoarcă în curtea păsărilor.
În a treia zi, iubitorul de natură s-a trezit devreme, a scos vulturul din curtea păsărilor şi l-a luat cu el pe vârful unui munte. Acolo, a ridicat vulturul deasupra capului şi i-a zis:
„Eşti un vultur. Locul tău e pe cer, dar şi pe pământ. Desfă-ţi aripile şi zboară !”.
Vulturul a privit roată, a aruncat o privire spre curtea de păsări, apoi spre cer. Tot nu zbura. În cele din urmă, iubitorul de natură l-a ridicat spre soare. Vulturul începu să tremure uşor şi îşi deschise aripile. Cu un strigăt de triumf se înălţă spre soare.

Se prea poate ca vulturului să i se facă dor de găini, poate chiar mai trece pe la curtea de păsări din când în când. Dar, din câte ştim, nu s-a reîntors nicicând la viaţa de găină. Era un vultur, chiar dacă dusese o viaţă de găină.
Asemenea unui vultur, şi un om, chiar dacă a fost învăţat să se considere altceva decât este în realitate, poate reînvăţa cine este cu adevărat, poate deveni un învingător, o poveste de James Aggrey.

Lăsați-vă pătrunși de fericirea adevărată, fericirea în stare pură, de cea mai bună calitate. Nu o ratați, indiferent de drumul ales în viață, căci ea dă sens existenței noastre.
Pururea vă bucuraţi!

Bibliografie:
„Alegerea”, O. G. Mandino
„Forţa gândirii pozitive”, Norman Vincent Peale
iulianacondrea.wordpress.com
cineva-spunea.blogspot.ro

Autor : Alina Hosu