Redefineşte fericirea (II)

27 noiembrie 2016, ora 08:00, in categoria Sfaturi utile

Redefineşte fericirea (I)
Bărbat sau femeie… oriunde te-ai afla, când vei auzi aceste cuvinte, lasă la o parte chinul și zbaterile clipei și dă-mi mâna ta. Vino cu mine într-o misiune de explorare, într-o călătorie a minții care te poate ajuta să-ți schimbi viața în bine.
Eu și cu tine nu căutăm aur, argint sau petrol, ci ceva mult mai de preț – o cheie, o simplă cheie care va descuia ușa temniței noastre și ne va elibera de infernul nefericirii, al nesiguranței și al eșecului, dăruindu-ne posibilitatea de a ne împlini visurile. Această cheie, dacă o găsim, va rezolva cea mai mare problemă a umanității si va dezvălui răspunsul la o întrebare care i-a urmărit și i-a preocupat timp de secole pe majoritatea oamenilor:
Există un mod mai bun de a trăi?
Ni s-a spus că omul este singurul animal care nu știe nimic și nu poate învăța nimic fără un ajutor din afară. Nu știe să vorbească, să meargă sau să mănânce în mod natural, singurul lucru pe care știe să-l facă e sa plângă.
De-a lungul secolelor am fost învățați multe lucruri, dar plânsetele noastre nu s-au diminuat pe măsură ce cunoașterea a crescut. Lacrimile de deznădejde, de eșec, de frustrare, autocompătimire, neajutorare și frică sunt la fel de obișnuite astăzi cum au fost întotdeauna. Homer a afirmat că printre toate creaturile care respiră și se târăsc pe acest pământ nu există o făptură mai nefericită ca omul.
De ce? De ce suntem nefericiți? Oare nu ni s-a spus că am fost creați după chipul lui Dumnezeu și oare nu ni s-a dat stăpânire totală asupra acestei lumi? Când ne-am respins acest chip? Cum am renunțat la puterea noastră? Ce s-a întâmplat? De ce în inimile noastre simțim aceeași neîmplinire ca strămoșii noștri, pentru care fiecare clipă din viață era o luptă pentru supraviețuire?
Omul este singurul animal care roșește și râde, însă această creatură care poate manifesta atâta tandrețe și dragoste este singura ființă care își chinuie propria speciei. De ce? De ce ucide, fură, violează, jefuiește, minte și înșeală, dacă este cu adevărat la apogeul creației? De ce prin actele sale nebunești se condamnă singur la o viață de servitudine, mizerie, eșec și frustrare? Şi cum trăim de milenii în această stare vrednică de milă, există vreun motiv pentru a crede că ne putem schimba acum, că putem descoperi un mod mai bun de a trăi?
Asta este ceea ce căutăm noi acum, tu și cu mine, așa că ascultă-mă cu atenție! Străduințele noastre ar putea hotărî felul în care îți vei petrece restul zilelor.
Haideți să ne îmbarcăm pentru această călătorie, așa cum încep toate călătoriile, cu o înțelegere clară a locului unde ne aflăm. Răspunsurile voastre la cinci întrebări vor defini cu claritate poziția, locul unde te afli în acest moment pe drumul bătut de vânturi al vieții.
Răspundeți-vă singuri la aceste întrebări, în șoaptă sau cu voce tare, în scris sau în minte.
1- Ești stăpân pe viața ta?
2- Te simți împăcat cu tine însuți și cu cei din jurul tău?
3-Ești mândru de realizările vieții tale?
4-Tu și familia ta vă bucurați de roadele muncii tale?
5-Ești fericit și mulțumit?
Da, întrebări simple. Dar răspunsurile sunt dificile. Dureroase poate. Dureroase pentru că cei ce pot răspunde cu adevărat afirmativ la toate 5 sunt la fel de rari ca un diamant defect de 24 de carate. Adunați-i la un loc pe acești oameni norocoși, din toate colțurile lumii și vețti vedea că reprezintă doar un proces infim dintre toate cele 7 miliarde de locuitori ai pământului.
De ce? De ce nu putem trăi în pace, liniște, mândrie, mulțumire și fericire pe un glob generos care ne-a fost încredințat cu dragoste?
Oare suntem doar niște păpuși-actori și actrițe pe o scenă- ce joacă după scenariile profețiilor făcute de înțelepții trecutului?
Cuvintele lor ar fi într-adevăr un bun refugiu și o bună scuză atunci când dăm greș, când ne obosesc nenumăratele încercări de a deveni mai buni, când suntem doborâți de forțe aflate mai presus de noi, când șirurile de înfrângeri ne secătuiesc puterile. Într-un fel, înfrângerea pare mai ușor de suportat, știind că aceasta este soarta care ne-a fost hărăzită prin profețiile atâtor oameni de geniu. Astfel, ne lăsăm cu ușurință pradă valurilor din oceanul mediocrității, ne irosim talentele nefolosite, rătăcim plini de amărăciune și autocompătimire de-a lungul anilor care ar fi putut fi mai buni din viață și ne mulțumim cu scurte priviri întâmplătoare asupra a ceea ce ar fi putut să fie.
De ce am lăsat cale liberă acestei tragedii, de ce ne-am lăsat infectați de această plagă a eșecului și a nefericirii? De ce suntem capabili să vindecăm boli înspăimântătoare, să zburăm în jurul unor planete îndepărtate, să vedem evenimente petrecute la mii de kilometri distanță de confortul locuințelor noastre, să proiectăm mașini care ne pot îndeplini toate dorințele, să ne transplantăm propriile organe și chiar să creăm viața într-o eprubetă, însă am progresat atât de puțin în ceea ce privește fericirea, stima de sine și folosirea numeroaselor noastre talente?
Să aibă dreptate profeții eșecului, cei din trecut și cei de azi? Oare viața noastră e lipsită de orice scop? Oare această lume, această sferă în mișcare pe care trăim nu este decât un mușuroi de furnici în care unele cară boabe de porumb, altele își cară copiii, iar altele nu cară nimic și toate se mișcă încoace și încolo pe o grămăjoară de praf? Oare viața noastră, lucrul nostru cel mai de preț, nu este decât o scânteie de timp între doua eternități, fără a ni se acorda o a doua șansă?
De ce în fiecare an peste 300,000 de oameni din cea mai prosperă națiune care a existat vreodată încearcă să își curme viața? De ce nu suntem în stare să înfruntăm realitățile zilelor noastre? De ce suntem obligați ca în fiecare 24 de ore să tratăm peste 4000 de noi cazuri de maladii mentale și să privim neputincioși cum numărul celor dependenți de heroină și cocaină si cel al alco0licilor atinge proporții astronomice? Suntem oare condamnați să trăim în acest fel, înspăimântați într-o asemenea măsură de eșecurile și ororile fiecărei zile încât dorim să evadăm, chiar dacă zborul nostru ne distruge?

 

Trebuie să existe un mod mai bun de a trăi!

Există un mod mai bun de a trăi!

Când ni s-a dat lumea în stăpânire, am devenit și stăpânii propriilor noastre vieți. Dumnezeu nu este navigatorul nostru. El n-a avut niciodată intenția să traseze o cale pentru fiecare om și să ne pună astfel pe toți sub dominația Lui. Ne-a dăruit însă fiecăruia dintre noi mintea, talentul și viziunea de a ne trasa propriul nostru drum, de a scrie propria noastră carte a vieții, așa cum dorim.

Alegerea! Cheia este alegerea. Aveți opțiuni. Nu trebuie să vă petreceți viața în eșec, ignoranță, furie, sărăcie, rușine și autocompătimire. Dar stați puțin! Dacă așa stau lucrurile, de ce atâția dintre noi par să fi ales acest fel de a trăi? Cine ar fi suficient de nebun pentru a alege eșecul în locul succesului, ignoranța în locul cunoașterii, sărăcia în locul bogăției? Nimeni! Atunci cum putem explica faptul că mare parte dintre oameni continuă să trăiască într-o mediocritate fără speranță, neîmpliniți, frustrați, plini de invidie, lipsiți de încredere și stimă de sine, incapabili să-și împlinească până și obligațiile zilnice, triști-atât de triști încât fiecare nouă zi produce numai semințe ale disperării, udate de lacrimi, în locul semințelor proaspete ale speranței?

Răspunsul este simplu și evident. Cei ce trăiesc în nefericirea eșecului nu și-au folosit niciodată puterea de a opta pentru lucrurile bune din viață, pentru că nu au știut că aveau de ales! Pentru ei, viața n-a fost niciodată un joc de îndemânare, care cere studiu, muncă grea, curaj și perseverență pentru a transforma eșecul în succes și suferința în fericire. Aceste vaste legiuni de ratați privesc viața ca pe un război în care sunt veșnic în apărare, luptând cu talentele lor inferioare contra unor forțe superioare-un război pe care sunt condamnați să-l piardă pentru că au ajuns să creadă că singura alegere posibilă este să supraviețuiască sau să piară. Ce trist!

Dacă știi ce înseamnă să simți gustul înfrângerii, să te zbați din greu având nefericirea drept unic tovarăş, să dormi cu lacrimi de deznădejde, lasă să se ridice cortina neagră. Privește cu atenție. Ia în seamă opțiunile care îți stau la îndemână, alegeri pe care le poți face imediat, indiferent de starea ta prezentă, ca să-ți trăiești restul vieții fericit.

Atâția dintre noi se trezesc în fiecare dimineață cu groază în inimă. A înfrunta monotonia unei noi zile, cu nesfârșitul el convoi de trudă și greutăți, pentru o răsplată neînsemnată este un adevărat chin. Ne spălăm, ne îmbrăcăm și ne zbatem să ieșim din coconul nostru ca să înfruntăm o lume care ne închipuim că e gata să ne devoreze sau să ne calce în picioare. Fiecare zi repetă corvoada zilei precedente, numai că orele par să se lungească în mod dureros pe măsură ce anii trec. Corpul este în urmă, ziua se sfârșește. Binecuvântatul somn.

Uitare. Apoi soarele răsare din nou.
Însă de astăzi putem alege un mod mai bun de a trăi!
Așadar în fiecare dimineață mă voi trezi și voi aduce mulțumiri Domnului pentru darul ce numai El mi-l poate da-o nouă zi. Acesta este lucrul meu cel mai de preț. Dacă voi fi nerecunoscător și voi trata cu ușurință acest miracol, plângându-mă de problemele mele, pot arunca o privire într-un cimitir. Într-un cimitir nu există probleme. Dar eu prefer să mă aflu aici.. Sunt recunoscător pentru această nouă ocazie. În această zi îmi voi arăta recunoștința în tot ceea ce fac un cadran solar socotește doar orele cât strălucește soarele, dar eu le voi socoti pe toate. Voi prețui fiecare minut. Sunt nemuritor până când îmi fac treaba și abia am început. Mulțumesc Domnului pentru aceste noi ceasuri. Aveam nevoie de acestă zi pentru a-i demonstra că încrederea lui în capacitățile mele nu e zadarnică. Plec de acasă zâmbind. Păsările – când le-am auzit ultima oară cântând? Ce norocos sunt să mă aflu aici!

Am cheia libertății. Acum știu că tot ceea ce am de făcut este să mă cufund în muncă cu entuziasm, cu inițiativă și cu dragoste iar lanțurile de la picioare vor cădea. Nu sunt un zimț al roții. Sunt o roată și trebuie să o demonstrez. Cum? Demonstrând că prin acțiune că sunt mult mai valoros decât monedele pe care le primesc. Slujba pe care o am acum este ceva temporar. Dumnezeu are planuri mai mari pentru mine, dar ele nu vor fi realizate din întâmplare. Trebuie să câștig privilegiul de a mă lupta cu provocări mai mari. Mă pot dezvolta chiar aici, chiar acu, cu ceea ce am la indemână. Așadar voi îndeplini orice muncă e necesar, oricât de osnică, oricât de grea, oricât de plictisitoare, ca și cum de îndeplinirea ei la perfecție ar depinde intrarea mea în paradis. Acum știu că dacă facîntotdeauna mai mult decât se așteaptă de la mine, în tot ceea ce mi se cere, voi înainta cu pași uriași spre o carieră mai bună și mai împlinită.

O singură dată trec prin această lume. Fie deci să îndeplinesc acum orice faptă bună sau bunăvoință ce o pot arăta unei ființe omenești. Să nu amân sau să neglijez aceasta, fiindcă pașii nu mă vor purta din nou pe aici.
De astăzi ies din monotonie. De astăzi zâmbesc tuturor.
De astăzi sunt fericit! Există un mod mai bun de a trăi iar eu v-am oferit cheia. Alegeți să o folosiți.

Bibliografie: “Alegerea” de O.G. Mandino

Autor : Alina Hosu

 
Te invitam sa dai un like paginii de Facebook Jurnalul de Drajna: