Astazi imi doresc sa cred ca nu vorbesc pentru voi, ci cu voi si ca gandurile noastre se intalnesc intr-un dialog de randuri in eternitatea comunicarii de la inima la inima.

Adesea am simtit ca poate mi-am deschis prea mult fereastra sufletului si au patruns acolo vanturi reci, sunete din departari ce in loc sa ma linisteasca si sa imi reimprospateze emotiile si trairile m-au tulburat si mi-au umbrit sinceritatea, au facut-o sa se teama adapostindu-se intr-un colt de gand, asteptand ca totul sa se termine, imbracand momentul in care armura avea sa o protejeze pentru totdeauna…

Aici si acum, va rog nu va jucati cu sufletele, sunt daruri nepretuite, si ceea ce ai distrus cu greu mai poti repara, si oricum nu va mai fi la fel…

Recunosc si eu ca am gresit, caci sunt om si asta mi-e sortit, regret pana dincolo de cuvinte, insa nu trebuie sa ne pierdem esenta umanului din noi!

Fiti buni, lumina, speranta, bunatate, liniste, pace si fericire in vietile celor ce va stau aproape!

Eu sunt condamnata sa aduc implinire si bucurie celor din jurul meu, faceti la fel si voi veti fi cei impliniti!

Lasati sufletul sa zboare, descatusat de trup si resentimente, faceti ceea ce simtiti caci viata ne adaposteste cu dragoste intr-o eterna poveste!

Zi cu pace si speranta in suflete, si priviti culorile din voi, ele va vor face sa zambiti, si sa-i molipsiti si pe cei din jurul vostru!

Zi din jurnal fericita, caci cu sufletul v-am vorbit…..
Autor: Isabela Neagu