Cine a fost Lev Yashin, omul care a inventat practic postul de portar aşa cum îl ştim astăzi.

Perioada de dinainte de 1950 a fost una în care prezenţa portarilor în joc se simţea doar atunci când aceştia erau nevoiţi să pareze un şut. În rest, goalkepeerii erau extrem de discreţi pe teren. Omul care a reinventat practic acest post şi care a demonstrat pentru prima dată că el este de multe ori cel mai important într-o echipă a fost Lev Yashin, titularul de drept al buturilor Uniunii Sovietice şi, totodată, cel mai bun portar din istoria fotbalului.

Foto: Ron Kroon – Wikimedia

S-a născut în 1929 într-o familie de lucrători industriali, iar la vârsta de numai 12 ani a fost nevoit să înceapă să lucreze în fabrică. Din fericire, Lev nu s-a pierdut printre utilaje şi maşinării, deoarece la scurt timp a fost remarcat de un reprezentant al lui Dinamo Moscova şi adus să joace la echipa de juniori. Primul meci pentru echipa mare l-a jucat abia la 20 de ani, însă prestaţia sa nu anunţa nicidecum o carieră strălucitoare. Din contră, golul ridicol pe care l-a primit dintr-o degajare a portarului advers l-a determinat pe antrenorul său să nu îi mai acorde prea multe şanse în următorii trei ani.

Anul în care a rupt gheaţa

Yashin era, însă, un perfecţionist. Pentru a îşi îmbunătăţi reflexele, acesta nu a ezitat să încalţe patinele şi să apere poarta echipei de hochei pe gheaţă a clubului său. Exact, de primăvara până toamna, Lev era fotbalist, iar iarna era hocheist. De fapt, primul trofeu din cariera sa l-a câştigat chiar pe patine. În 1953, Yashin a închis excelent poarta lui Dinamo, contribuind decisiv la prima Cupă a Uniunii Sovietice câştigată de clubul moscovit.

Dezamăgit de statutul de rezervă pe care îl avea în echipa de fotbal, el a fost tentat să renunţe definitiv pentru a se putea concentra pe hochei, însă, din fericire pentru el şi, de ce nu, pentru fotbal în general, s-a răzgândit la timp. În acelaşi an, lui Lev i s-a acordat o nouă şansă în prima echipă, iar de data aceasta nu a mai ratat-o. A început să aibă evoluţii din ce în ce mai sigure, astfel că şi-a câştigat treptat locul de titular în echipa care avea să devină campioană naţională pentru a cincea oară. Prestaţiile sale în tricoul lui Dinamo Moscova i-au adus şi prima selecţie la echipa naţională, unde avea să devină ulterior unul dintre stâlpii celei mai bune generaţii din istoria fotbalului sovietic.

Foto: AFP

Nu doar portar, ci un adevărat lider

Într-o perioadă în care aproape tot ce făceau portarii era să stea lipiţi de linia porţii şi să încerce să apere cât mai multe şuturi, Yashin a inventat practic portarul modern. Speculând faptul că din spatele liniei defensive se observă mult mai bine eventualele spaţii libere, Lev striga pe întreaga durată a meciului la fundaşii săi pentru a îi dirija, ceea ce a devenit o obişnuinţă pentru portarii de astăzi. Acordarea banderolei de căpitan unui portar era o practică extrem de rară la acea vreme, însă Yashin nu a avut niciodată nevoie de o bucată de material legată de braţ pentru a îşi asuma poziţia de lider al echipei.

A fost, într-adevăr, un revoluţionar. Pe lângă introducerea modelului de portar-lider, el a fost printre primii care au practicat boxarea mingilor dificile pentru mai multă siguranţă sau părăsirea propriului careu pentru a anticipa eventuale pase în adâncime. Întrebat care este secretul evoluţiilor sale, Lev a oferit un răspuns care deborda de sinceritate: “o ţigară pentru a îmi calma nervii şi un pic de tărie pentru a îmi încălzi muşchii”.

Foto: AFP

Perioada de aur a Uniunii Sovietice = Lev Yashin

În timpul în care a apărat poarta naţionalei Uniunii Sovietice, echipa a cunoscut cele mai mari performanţe din istorie. Pentru început, sovieticii au cucerit titlul olimpic în 1956, la a doua lor prezenţă la această competiţie. Pe parcursul întregului turneu, Yashin a primit numai două goluri, remarcându-se în special în finala contra Iugoslaviei, câştigată cu 1-0 prin golul lui Ilyin.

A urmat pentru Lev Mondialul din ’58, unde Uniunea Sovietică a reuşit la prima sa prezenţă să iasă dintr-o grupă din care mai făceau parte Brazilia, Anglia şi Austria, înainte să fie eliminată în sferturi de Suedia.  Paradele lui Yashin au contribuit decisiv doi ani mai târziu la câştigarea Europeanului de către naţionala ţării sale. În semifinale, el a baricadat poarta în faţa Cehoslovaciei, o echipă cu o forţă ofensivă incredibiă, care în ultimele patru meciuri înscrisese nu mai puţin de 12 goluri (cinci dintre ele chiar în faţa României). În ultimul act, sovieticii s-au impus din nou în faţa Iugoslaviei, de data aceasta cu 2-1. Patru ani mai târziu, Uniunea Sovietică a pierdut titlul după o finală încheiată cu acelaşi scor, însă de data aceasta în favoarea Spaniei.

Yashin a făcut parte, de asemenea, din echipa care avea să ajungă din nou în sferturi la Mondialul din 1962, cât şi din cea care a obţinut cea mai bună performanţă din istoria participărilor la turneul final, locul patru din ’66. Declinul său, care a venit natural, odată cu vârsta, l-a atras după sine şi pe cel al naţionalei Uniunii Sovietice, care nu a mai reuşit de atunci să egaleze performanţele realizate cu Yashin între buturi.

Foto: AFP

Singurul portar din istorie care a câştigat Balonul de Aur

Siguranţa de care a dat dovadă, paradele sale fantastice şi, mai ales, modul în care îşi controla linia defensivă i-au adus titlul de cel mai bun fotbalist al anului 1963, echivalentul de astăzi al Balonului de Aur, ierarhie în care i-a devansat pe legendarii Gianni Rivera şi Jimmy Greaves. Până în prezent, Yashin a rămas singurul portar din istorie care a primit acest trofeu.

După 1990, anul în care a decedat, numele premiului pentru cel mai bun portar de la Campionatul Mondial a fost schimbat în perioada 1994-2006 din Mănuşa de Aur în Trofeul Yashin, înainte ca în 2010 să se revină la vechiul nume. Lev Yashin a fost inclus, de asemenea, în Echipa Ideală a Secolului XX, în Dream Team-ul Cupei Mondiale şi a fost desemnat de FIFA cel mai bun portar al secolului trecut.

Foto: AFP

Pentru dibăcia de care a dat dovadă între buturi, apărând de parcă ar fi avut mai mult de două mâini, dar şi pentru că echipamentul său obşnuit era unul negru complet, Yashin a rămas în istorie cu porecla Păianjenul Negru. În schimb, pentru fanii lui Dinamo Moscova, echipa alături de care a câştigat cinci campionate şi trei cupe ale Uniunii Sovietice, Lev va fi întotdeauna Pantera Neagră. Două supranume demne de cel care a fost, fără doar şi poate, cel mai bun portar din istoria fotbalului.

SURSA : www.gq.ro                          AUTOR : NINEL STAMA