Poveste pictată în fire tainice (IV)
5 septembrie 2017, ora 08:28, in categoria Maria Dumitrache, Sertarul cu creatii
Poveste pictată în fire tainice (I)
Poveste pictată în fire tainice (II)
Poveste pictată în fire tainice (III)
O muzică fermecătoare se auzea în liniştea serii , dar starea Gubiei nu era refăcută complet , începu să-şi muşte buzele , în timp ce-şi plimba privirea de la trandafirii care aveau un miros puternic la Arno , până în cele din urmă când îşi opri ochii asupra lunii , şi-i zâmbi . Parcă şi ea îi răspunse cu un surâs .
-Ce faci ? o întrebă Arno şi glasul lui parcă purta toate armoniile unui concert nocturn şi parfumat. Dă-mi mâna ta , Gubia şi lasă-ţi gândurile să se liniştească . Nu ai să mă pierzi niciodată , draga mea . Ai să te regăseşti, ca şi mine , ai încredere în mine !
-Ştii că te iubesc cu adevărat , doar că …ştiu …ştiu că o dată ce vom păşi în Grădina , nu te voi mai revedea . Îmi e teamă de singurătate ! Îmi e teamă , Arno ! îi spuse Gubia cu vocea stinsă şi îmbibată-n lacrimi .
-Nu plânge , Gubia ! Şi eu te iubesc , draga mea prietenă, dar trebuie să mergem acolo , nu pot bântui pe pământ multă vreme , şi-apoi te asigur că vei fii fericită , cea mai fericită femeie şi nu vei mai fii singură , iar eu îţi voi fi mereu alături , pentru că mă porţi în sufletul tău . Pentru mine ai fost şi vei rămâne zâna mea cea bună care are un loc aparte pe tronul inimii mele , şi doar tu …doar tu , Gubia ai ochii şi sufletul meu , iar al tău suflet e cel mai preţios şi drăgălaş pentru mine , şi cel ce-ţi va fi alături o să-ţi aducă la picioare ghirlande de flori , şi-ţi va îmbrăca sufletul cu mătase şi diamante , iubindu-te mai mult decât am făcut-o eu . Meriţi o nouă viaţă ! Meriţi renaşterea din acest purgatoriu în care tu te-ai exilat singură . Lasă teama deoparte şi eliberează-te de trecut . Caută-ţi Drumul Viitorului alături de omul care vrea să pătrundă în viaţa ta şi să trăiţi împreună o singură viaţă plină de iubire , sinceritate, fericire şi linişte .
-Nu mă pot opri din plâns, prietenul meu scump ! Spui cuvinte frumoase care mă tulbură şi recunosc , în sinea mea , că îmi doresc tot ce e frumos în viaţa asta să mi se întâmple dar … .
-Nici un “dar”, iubeşte şi trăieşte din învăţăturile trecutului . E vremea să-ţi construieşti o nouă viaţă şi , mai ales că ai cu cine , bărbatul există şi doar aşteaptă să-i permiţi a-i deschide Drumul către inima ta . Ascultă muzica aceasta superbă cum mişcă stejarii din faţa casei , parcă şi stelele se leagănă pe ritmul ei calm şi atât de visător . Visează ,Gubia ! Visează şi trăieşte visul tău!
Când îl asculta Gubia , îşi aminti de-o frază pe care o uitase , şi mereu se agăţa de ea atunci când echilibrul ei sufletesc se clătina sub imperiul puternicelor temeri , iar acum o auzea repetându-se în adâncul simţurilor , “ În drumul spre liniştea sufletească şi iubire există trei căi care trebuiesc urmate , şi acestea sunt : mâna întinsă pentru a fi atinsă de lumină, mintea limpede şi lăsată să reflecte lumina soarelui şi glasul inimii să fie ascultat pentru a găsi fericirea .”
“Oare se va schimba ceva pentru mine ?”, se întrebă Gubia .
Îşi întinse mâinile spre Arno, cu faţa îmbujorată , iar el îi spuse să închidă ochii . În acel moment , dintr-o bulă înceţoşată şi atât de seacă , curgeau petale de trandafiri în mâinile ei , umplându-le cu lumina soarelui în culori diverse şi încântătoare , sorbindu-i pielea şi degetele în nectarul rozelor , iar ele o împinseră către …imaginea lui Carlos . Stătea în faţa ei , aşteptând înfăptuirea minunii . Minunea uniunii cu dragostea !
Plin de bucurie , Carlos o ridică în braţe şi începu să o sărute pe obraji, pe mâini copleşind-o de emoţie . Era fericit că în sfârşit ea îşi dăduse acceptul pentru a o iubi . Gubia stătea în braţele lui ca un boboc de floare , iar trupul ei arăta ca o zeiţă în noaptea celestă şi magică , în timp ce degetele lui îi mângâiau părul delicat . În aceste clipe drăgăstoase , Gubia se gândi cât de mult îi lipsiseră aceste tandreţi de care nu mai avusese parte de mult timp . “Trebuie să mă bucur de această iubire !”, îşi spuse ea .
Se bucurau amândoi de acest vis ce nu şi-l doreau sfârşit , chiar dacă acest tablou romantic, şi întâlnirea sentimentelor lor, era doar oglinda sufletească a Gubiei , şi acest vis se va întâmpla într-un viitor apropiat , doar că Arno vrusese ca şi ea să-şi dorească împlinirea dragostei într-o cununa cu soarele şi lună . O viziune ce avea să se înfăptuiască , cât de curând .
Carlos o mai săruta încă o dată , iar filmul se derulă înapoi ajungând până la petalele ce-i îmbrăţişau mâinile Gubiei . Deschise ochii uimită de toată trăirea intensă prin care trecuse , şi-i şopti lui Arno :
-Ce s-a întâmplat ? Unde e Carlos ?
-Ai petrecut câteva momente frumoase cu el , doar că ele nu au existat în realitate ci doar în imaginaţia ta ajutată de Lumina pe care ai primit-o în sfârşit în tine , draga mea .
-Şi-atunci , ce se va întâmpla cu mine ? Vom fi împreună ? Voi fi fericită? În el am găsit dragostea , ai avut dreptate , Arno!
Vroia să îi spună că el are dreptate mereu dar lăsă o clipă de tăcere între ei , apoi îi spuse :
-Atunci când sufletul îţi e gol , nu există Lumină , nici împăcare cu sine , dar când el este plin , Lumina te inundă şi împăcarea cu tine are loc , liniştea şi iubirea te vor, şi tu pe ele , şi-atunci nu îţi rămâne decât să le râvneşti şi să le cauţi , dar tu , Gubia le-ai găsit şi noaptea vei străluci , ziua vei însori şi drumul îţi va fi împodobit cu stele noi şi surâzătoare . Ai trecut prin toate stările posibile pe care le parcurge un suflet , şi când ai dat de greu , te-ai retras într-o lume a ta prea tristă şi secată , canalizându-ţi energia în pictură, doar că nu te-a hrănit şi primăvara nu vroia să vină pe pensula ta , dar acum te vei folosi mult timp de comoara iubirii , şi ea de tine . Va fi un schimb între voi două şi va ieşi ceva frumos : pasiune si inspiraţie în TOT !
-E un adevăr pe care îl conştientizez şi eu foarte bine , acum ! Dar tu nu poţi garanta că dragostea va fi fără termen de valabilitate între mine şi Carlos .
-Ba da ! Pot să afirm fără urmă de îndoială că iubirea poate fi constantă , dar mai ales că ea poate să crească . Simţi cum inima ţi se scufundă undeva într-o boare nemărginită, într-o încercare disperată de a prinde valurile iubirii şi să te izbeşti de ele . Nu e nimic rău în ceea ce îţi doreşti , şi chiar eu te-am sfătuit să îţi mai dai o şansă . Până acum ai suferit , şi iată că în clipa asta inima ţi-a spus că sentimentul acesta frumos îl ştii . Inima ta cunoaşte dorul, speranţa, dar şi mintea ta simte că el este sufletul tău pereche , cel mult aşteptat ! Dragoste există între voi doi . Ce poţi face ca ea să fie continuă şi şlefuită ? Să iubeşti în continuare şi să nu te pierzi pe acest Drum reînceput . O dragoste ca să nu moară şi să nu devină cenuşa fiinţei noastre , trebuie să ardă , să fie plină de scântei şi să persiste . Viaţa fără dragoste , este o viaţă moartă . Sufletul fără dragoste este un suflet aruncat în hău . Inima fără dragoste este o inimă zbuciumată . Mintea fără dragoste este o minte inundată de îndoieli şi pesimism . Ce poţi face ca relaţia voastră să fie una statornică şi plină de fericire ? Trăieşte-o ca şi cum ar fi sfârşitul ei , hrăneşte-te cu ea şi fii una cu relaţia , una cu bărbatul ce vrea să îţi fie alături . Gustă dragostea din plin , ud-o cu vorbe şi simţiri calde , trateaz-o cu pământul domol şi sincer , curăţ-o cu încredere, iscusinţă şi cu dăruinţă , iar dragostea va fi fără sfârşit , draga mea !
Gubia îşi redobândi liniştea şi echilibrul . Câteva secunde tăcu , adunându-şi gândurile , pe care Arno reuşise să i le tulbure , apoi îi spuse :
-Sunt pregătită , Arno ! Să mergem în Grădina ca şi tu să îţi duci la îndeplinire ritualul.
Arno ascunse un zâmbet uşor , apoi îngăimă un cuvânt de mulţumire , pentru sine sau către ea , nu mai conta pentru că ţelul îi fusese atins .
-Te felicit , Gubia ! spuse el cu o linişte în glas .
Va urma
Autor : Maria Dumitrache