Petre Grimm, traducător şi istoric literar

17 septembrie 2018, ora 00:30, in categoria Cultural, Maria Dumitrache

Petre Grimm s-a născut la 10 februarie 1881, Bucureşti. Născut dintr-un tată german, Frederick Grimm, originar din Alsacia, şi o mamă franţuzoaică, Leontina (născută Leclerc), Grimm şi-a făcut studiile în oraşul natal, unde a absolvit Universitatea în 1904. Se va specializa în germanistică şi anglistică în Marea Britanie, Franţa, Germania şi Austria. Întors în ţară, este profesor la Târgu Jiu, Turnu Severin şi Târgovişte, de aici detaşat în 1919 la Universitatea din Cluj, unde conduce Catedra de limba engleză, fiind titularizat profesor în 1925.

Stimulat de mediul familial, a început să se apropie timpuriu de literatură şi este posibil să fi debutat ca traducător în 1894, cu o tălmăcire din Th. Hales, apărută în „Biblioteca familiei”. Va colabora apoi la „Timişoara”, „Convorbiri literare”, „Lumea universitară” (Cluj), „Transilvania”, „Dacoromania”, „Gândirea”, „Naţiunea” (Cluj), „Junimea literară”, „Datina”, „Societatea de mâine”, „Conştiinţa românească” (Cluj), „Patria” (Cluj), „Hyperion” (Cluj), „Făt-Frumos” etc.

În special după numirea la Cluj, Grimm a fost unul dintre cei mai diligenţi traducători ai literaturii engleze. Din Shakespeare, scriitor preferat, a tălmăcit, pe lângă un sonet (1937), piesa Cum vă place (1942) şi a revăzut (într-o ediţie ce a apărut postum) versiunea lui St. O. Iosif după Romeo şi Julieta (1945); de asemenea, a tradus, în 1924, Poveşti după Shakespeare de Charles şi Mary Lamb. Tot în volum a dat versiuni corecte, adesea inspirate, după versurile lui Robert Burns, după Cain de Byron (1925) şi după Dora de Alfred Tennyson.

S-a încumetat să traducă din Chaucer (1922), poposind apoi asupra unor scriitori din secolul al XVII-lea, ca Robert Herrick, al XVIII-lea, precum Oliver Goldsmith, J. Gary, Jonathan Swift, şi din secolul al XIX-lea, precum Walter Scott, James Thomson, Elisabeth Barrett-Browning, Thomas Percy, William Wordsworth şi Samuel Taylor Coleridge, Algernon Charles Swinburne, John Keats (1921, în colaborare cu Teodor A. Naum). A tălmăcit şi din John Milton. Din literatura americană, s-a aplecat asupra lui Benjamin Franklin şi Henry Longfellow.

Volumul Poems (1938), selecţie din lirica lui Mihai Eminescu, a fost bine primit în epocă. Oprindu-se asupra literaturii germane, Grimm a dat o versiune, din Eduard Morike. Traducerile l-au ajutat să aprofundeze specificul literaturii engleze, despre care a conferenţiat în câteva rânduri. A fost printre cei dintâi care au studiat modul în care literatura engleză a fost receptată în România prin traduceri. De asemenea, într-un studiu de literatură comparată din 1924 a analizat cele dintâi „traduceri şi imitaţiuni” poetice româneşti după literatura engleză.

Opera literară
Traduceri şi imitaţiuni româneşti după literatura engleză, Cluj, 1924;
Robert Burns, poetul ţărănimei, Cluj, 1925;
Comemorarea centenarului introducem limbei franceze în învăţământul public românesc, Cluj, 1931;
Glosarul lui Creangă, Sibiu, 1943.

Traduceri
Alfred Tennyson, Dora, Brăila, 1923;
Charles şi Mary Lamb, Poveşti după Shakespeare, Bucureşti, 1924;
William Cowper, John Gilpin, Brăila, 1924;
Robert Burns, Poezii, Cluj, 1925;
Byron, Cain, Bucureşti, 1925;
Mihai Eminescu, Poems, Cluj, 1938;
Shakespeare, Cum vă place, Bucureşti, 1942.

Surse:
revista-apostrof.ro
revistaluceafarul.ro
crispedia

Redactor: Maria Dumitrache

 
Te invitam sa dai un like paginii de Facebook Jurnalul de Drajna: