Matei Milu – poet, scrie poezii de dragoste, portrete satirice

25 ianuarie 2020, ora 17:05, in categoria Atelier literar

*Matei Milu, poet, scrie poezii de dragoste, portrete satirice. Scrie primul pamflet şi prima odă din literatura română. Opera sa s-a păstrat în manuscris. Este bunicul actorului Matei Millo

“O boală nouă ivită,
În modă acum işită,
Stârnită de flocane,
Ce-i zic istericale.
Această patimă grecească
La ţigance este firească.
Iar grecele o au de gingăşii
Să se zbuciume ca d-epilepsii.
Apoi şi din moldovence
Ca să samene a grece,
Şi ele se fac c-ameţescu,
Socotind ca să arate delicate,
Fără pricină, de-orice cad leşinate,
Să afumă cu pene
Pe subt nas, ochi şi gene.
Dar spre aceşti patimi vindecari
Ne face gazeta înştiinţari,
De o doftorii ispitită,
Acum în public prevestită.
În vreme cînd năbădaica vine
Să aibă bărbatul un bici bun la sine
Şi la c… să-i deie una sută bine
Şăptezăci sau noăzăci şi unul la vine,
Cinzăci, şăsăzeci la spati,
Să o umple de sănătati.
Cu aceasta pre mult să folosăscu,
Grece, moldovence să tămăduiescu;
Iar la ţigance să nu ispitească,
Fiind boala la ele firească. ”
(Asupra Istericalilor)

Matei Milu s-a născut la 21 ianuarie 1725 sau circa 1750, la Spătăreşti, judeţul Suceava. Fiu al lui Enăcache Milu (Milo sau Mile), staroste de Cernăuţi, şi a unei Safta, din familia Roset, Milu este bunicul marelui actor moldovean Matei Millo. Avea oarecare cultură, deprinzând acasă franceza şi greaca modernă – în care şi compune o poezie. Nici limba rusă nu îi era străină, de vreme ce mersese, pentru studii, la St. Petersburg, de unde se reîntoarce în ţară la începutul anului 1775. Nutrea interes pentru matematici, dovadă o aritmetică din 1795, probabil o copie după manualul lui Amfilohie Hotiniul. Boier velit, poetul fu, mai întâi, vătaf de aprozi şi, mai departe, vel sulger, vel stolnic, ispravnic, vei ban, vel spătar, cum semna în 1798. 

Preocuparea pentru poezie a lui Milu a fost statornică, dar versurile lui elegiace sunt naive şi convenţionale. Ele anticipă totuşi – dacă nu cumva îi vor fi servit chiar de model – lirica erotică a lui Costache Conachi. Tânguitoare, întretăiate de suspinuri şi de oftaturi grele, aceste stihuri se resimt de înrâurirea manierei anacreontice, cum şi de aceea a liricii galante franceze. Milu citea şi pe Voltaire, din care traduce o scurtă cugetare. În epocă nu apare ca o figură veche, anacronică, câteodată el arătându-se receptiv la înnoiri, curios de prefacerile aduse de civilizaţia apuseană. Pe plan literar e sensibil la turnura de gândire a moraliştilor francezi, mai apropiată structurii şi formaţiei sale. Nota originală a scrierilor lui se vădeşte în genul satiric. Înaintea lui Barbu Paris Mumuleanu, Milu concepe, în forma populară a cimiliturii, o serie de schiţe caracterologice, sumare portrete caricaturale, în care surprinde defecte de ordin moral îndeosebi, precum şi moravuri de-ale contemporanilor. Un ascuţit simţ al ridicolului dă „caracterelor” sale accentul de expresivitate. Portretul creionat avarului paharnic Iordache Lazu a fost socotit primul pamflet românesc în versuri. Maliţioasă, verva satiricului dă la iveală şarje izbutite, cu o oarecare inventivitate verbală. Expresia, cu iz popular, e încă nefiltrată de greco-turcisme, dar are pe alocuri culoare. Cu ocazia încheierii păcii între Rusia şi Turcia, Milu compune o odă, închinată lui Alexandru Moruzi (1792), una dintre primele în limba română.

Pe plan literar, Milu se arată sensibil la maniera moraliştilor francezi, mai apropiată structurii şi formaţiei sale. Nota originală a operei lui subzistă nu în lirică ci în genul satiric. Înaintea lui B.P. Mumuleanu, Milu concepe, în forma populară a cimiliturii, o serie de schiţe caracterologice, sumare portrete caricaturale, în care surprinde defecte de ordin moral îndeosebi (înfumurarea, zgârcenia etc.), precum şi obiceiuri (jocul de cărţi) sau moravuri de-ale contemporanilor săi. Poetul nu e lipsit de umor şi posedă un ascuţit simţ al ridicolului, care dă „caracterelor” sale o anume expresivitate plastică. Aşa se întâmplă când ironizează anacronismul veşmintelor orientale, sau când, în cadenţe prevestindu-i parcă pe Tudor Arghezi, se ocupă de moda „istericalilor”.

George Călinescu spunea despre Matei Milu în Istoria Literaturii Române :« “De la Matei Milu (mort prin 1801-1802) au rămas un fel de “caractere” de forma ghicitorilor. Micile caricaturi într-un limbaj bufon româno-turco-grec sunt pline de savoare. Iată un strâmb încrezut:

“Un om nalt şi deşirat,
La faţă foarte scurmat,
Cu barba dintr-însu,
Vrednic de tot râsu,
Umbla crăcănat,
Din şolduri legănat,
La chip urât şi slut,
Are un picior mai scurt,
Se socoteşte arifte,
Ocara lumii şi eglenge,
Se mândreşte, fuduleşte,
Gâci cine este…”

o bătrână cocheta:

“Pe aceasta îi gâci-o,
Lesbe îi nimeri-o:
O babă cu fumuri de frumoasă,
Dar foarte mare mincinoasă,
Zavistnică, clevetitoare,
Ocarnică, hulitoare,
Grăieşte cu necontenire,
Răcneşte, tipa de pieire.
Se împodobeşte, zarifefseşte,
Se pudruieşte şi sulimeneşte.
Gâci cine este…”»

Tabel cronologic

1756 — În noiembrie sau decembrie se naşte la Iaşi, Matei Milu.
Se pare că era de origine franceză. Numele de familie variază între Milu şi Milo.
Tatăl este Enacachi Milu, staroste de Cernăuţi, apoi spătar.
Mama sa este Safta, născută Roset.
Primeşte primele noţiuni de şcoală acasă. Învaţă franceza, greaca modernă.

1769-1775 — A fost la şcoala de paji din Petesburg.
1780 — A fost vătaf de aprozi.
1782 — Se căsătoreşte cu Soltana Basota. Trăieşte la Spătăreşti, moşie primită de la tatăl său.
1783 — Se naşte primul lor copil, Ecaterina.
La 23 iulie este numit vel sluger.

1784 — Este numit stolnic.
1786 — La 6 iulie este ispravnic de Dorohoi.
1787 — Este ispravnic de Suceava.
1788 — Este numit ban.
1790 — După această dată începe să aibe timp să şi scrie.
1792 — Compune o odă închinată lui Alexandru Moruzi, prima odă din limba română.
1795 — A făcut o aritmetică, care însă nu s-a păstrat.
1796 — Este vornic de Botoşani.
1797 — Este numit spătar.

Moare la 3 octombrie 1801, la Spătăreşti

Opera

Poezii, în I. Tanoviceanu, Un poet moldovean din veacul XVIII: Matei Milu, AAR, memoriile secţiunii literare, tomul XX, 1897-1898, în Primii noştri poeţi, prefaţă de Nicolae Manolescu, Bucureşti, 1964, în Poezia română clasică (De la Dosoftei la Octavian Goga), I, ediţie îngrijită de Al. Piru şi I. Şerb, introducere de Al. Piru, Bucureşti, 1970

Surse:

Istoria Literaturii Române, George Călinescu, ed Litera, 2001 / crispedia.ro

 

Autor: Maria Dumitrache 

 
Te invitam sa dai un like paginii de Facebook Jurnalul de Drajna: