Am parcurs împreună sute de mii de kilometri deja și mai avem atâtea de făcut! Ne așteaptă în continuare un drum lung, un drum cu obstacole, un drum la capătul căruia vom fi cu toții un pic mai bătrâni, puțin mai uzați, ceva mai obosiți, dar pe care merită din plin să înaintăm. Deși mijloacele noastre sunt reduse, numărul nostru este din ce în ce mai mare, iar interesul conștiinței publice pentru noi este atât de ferm, încât orice obstacol va sta înaintea noastră va fi prea slab, prea mărunt și prea lipsit de vlagă. Aici e vorba de puterea noastră de a arăta că România, care a purtat odată poveri infinit mai mari, sub vremuri mult mai grele, a renăscut în diferite momente ale istoriei sale. Și tot așa vom reclădi țara și de această dată.

Sunt un dascăl deprins a vorbi cu un public care are și simpatii, nu doar interes pentru mine, însă ce s-a întmplat în această seară la București, în Pipera, depășește inclusiv această așteptare puțin standardizată. Au fost probabil peste o mie de doamne și domnișoare care au venit să mă asculte, să fie alături de mine într-o atmosferă caldă și prietenoasă, un exemplu de solidaritate într-un loc în care am schimbat cuvinte, priviri, zâmbete și unde, cred eu, s-a creată acea legătură aparte pe care am așteptat-o. Nu e nici o noutate faptul că eu sunt un om care nu vorbește foarte mult (deși unii se fac că nu înțeleg tocmai lucrurile pe care le afirm cel mai des), dar astă seară nu am făcut rabat de cuvinte tocmai pentru că am fost înconjurat de gesturi de susținere atât de determinante, de la o mulțime de doamne și domnișoare, încât nimic din ceea ce poate face parte dintr-un superb tablou nu a lipsit. Am vorbit despre familie, despre lucruri trainice, despre puterea de a schimba, despre învățătură și speranță, despre gesturile frumoase și lucrurile simple care ar face viața oricărui român mai bună.

Și pentru că întâlnirea din această seară a avut o tematică ”de gen”, aș vrea să mă refer la acest subiect. Din nou, îmi face plăcere să amintesc aici despre cartea mea de vizită, de ce am realizat la Primăria Sibiu. Așa cum știți, una dintre inechitățile care marchează și România este cea în legătură cu egalitatea de gen. Însă, tocmai pentru că e un lucru care vine din educația mea, din modul în care am fost crescut, această regulă a egalității a fost pentru mine una naturală. De pildă, în Primăria Sibiu avem considerabil mai multe doamne decât domni, inclusiv în funcțiile de conducere. Pur și simplu, aceasta este realitatea în instituția pe care o conduc de 14 ani: majoritatea funcționarilor aflați în funcții de conducere în Primăria Sibiu sunt doamne. Nu este un semn distinctiv, ci este spiritul în care m-am format și am trăit, în care performanța trebuie răsplătită indiferent de gen. Acesta este adevărul cum îl văd eu, cum îl simt eu, nu vorbesc despre lucruri iluzorii, ci despre o credință.

Și voi încheia cerându-vă din nou să fiți alături de mine și mulțumindu-vă pentru această seară minunată și pentru toată susținerea pe care mi-o arătați zi de zi și ceas de ceas.

Cu drag,

Klaus

Articol preluat integral de pe  www.iohannispresedinte.ro