După o zi plină petrecută în Bihor, în care am întâlnit iar și iar chipuri însuflețite de speranță, voci hotărâte, fețe motivate, într-un cuvânt oameni care vor să meargă împreună pe drumul drept, pe seară iată că am găsit puțin timp ca să revin către voi cu o nouă filă a jurnalului meu de campanie.

Participând astăzi la Oradea la un frumos ceremonial, m-am gândit să vă povestesc despre istoria unei sărbători a comunității mele, despre cum am reușit să adaug și din această perspectivă ceva durabil la moștenirea spirituală a Sibiului. O poveste despre cum devin oamenii frumoși. Pentru că, așa cum știți, România lucrului bine făcut nu este despre lucruri, ci este despre oameni, este despre voi și cu voi!

Și pentru că e seara de duminică, iar mulți dintre voi sunteți acasă cu familiile voastre, vreau să vă vorbesc despre evenimentul care stârnește probabil cea mai mare emoție în centrul Sibiului: Târgul de Crăciun. Am vrut ca oamenii să aibă parte de bucurii și să traiască sărbătoarea Crăciunului într-o altfel de atmosferă, pe care am remarcat-o deseori în Germania și Austria. Inițial, pe la începutul anilor 2000, am adus și am montat căsuțe de lemn în Centru, însă lumea, puțin obișnuită cu astfel de târguri, nu prea s-a acomodat cu noul aranjament. Sibienii nu erau obișnuiți să iasă de Crăciun în piață. Apoi au început marile lucrări de restaurare ale Centrului istoric și târgul a fost suspendat până în 2006-2007. Dar când a fost reamanajat în Piața Mare a arătat mult mai bine, sibienii au devenit mai prietenoși cu acest aranjament, iar de șapte ani avem această tradiție care, de la an la an, și-a arătat valoarea și trăinicia.

Ceremonia începe cu aducerea bradului dintr-un loc de legendă, de la Păltiniș, apoi este transportat și montat în Piața Mare în timpul zilei, timp în care oamenii se strâng și urmăresc toată această procedură devenită cu timpul una festivă, care marchează începutul sărbătorii. Lumea nu părăsește piața până când bradul nu este ridicat și fixat pe postament. Apoi, după ce toate lucrurile sunt puse la punct, are loc ritualul aprinderii luminilor, când primarul apasă pe butonul roșu. Piața Mare devine din acel moment, pentru câteva săptămâni, un loc de sărbătoare din care nu lipsesc decorațiunile luminoase, elegante, simple, dar impresionante, patinoarul, concertele de colinde, de Jazz sau de fanfară, festivalul datinilor, reprezentațiile de teatru pentru copii, expozanții cu căsuțe pentru toate gusturile, artificiile. Ca orice loc frumos, în fiecare an adăugăm câte ceva care să-i păstreze noutatea, dar care să respecte și tradiția în același timp.

Astăzi, Târgul de Crăciun de la Sibiu este unul dintre cele mai frumoase din România, devenit în timp o atracție turistică în sine. Iar acesta nu e doar un capitol din istoria recentă a Sibiului, ci e un capitol despre cum se întemeiază, cu pricepere și trudă, o tradiție, o zestre de care să aibă parte comunitatea, în care să se regăsească și care să-i cultive identitatea.

În politica noastră, atâția și-au făcut glorie din lucruri care nu se văd, încât mă simt obligat să afirm aici că acest tip de povestire nu e pentru a arăta împlinirea mea. Ci este o relatare firească despre o viață normală, despre liniște și căldură, despre încercări de solidaritate umană care ne lipsesc de atâta amar de vreme.

Acum îmi iau iar la revedere. În curând voi porni din nou în călătorie. Continui să merg în țară, să vă cunosc, să vă ascult și să ne dăm mâinile, desenând această priveliște minunată despre milioane de oameni care își clădesc viitorul. Ieri în Dobrogea, azi în Bihor, la începutul săptămânii viitoare în București, apoi în Maramureș și Iași. În încheiere, vă spun că oricât de greu ar părea, oricât de multe piedici vi se pun sau vi se vor pune, mergeți fără sfială alături de mine pe acest drum către o lume nouă. O lume care vine.

Pe curând,

Klaus

   Articol preluat integral de pe  www.iohannispresedinte.ro