Scurt istoric al Comunei Drajna

26 iunie 2017, ora 07:30, in categoria Cultural, File de istorie, Renasterea Ogretinului, Stiri / evenimente locale

SCURT ISTORIC AL COMUNEI DRAJNA

Motto
Istoria se scrie tăcut şi fără ştire
Cu morţii fără număr, cu căpitanii lor
În fiecare luptă e-un gând spre nemurire
Şi-n tot prezentul nostru, durerea tuturor.

Eu o ascult în noapte, prin filele-negrite
Căci spuse-au fost cu-o spadă şi scrise cu o pană
În fiecare strofă mai sângeră o rană
Şi un capitol plânge, dorinţe neîmplinite
Mihai Săulescu – Istoria

 

Fiecare localitate îşi are povestea sa, la fel ca şi oamenii… Nimic nu este mai important acum, decât să vedem cu ochii minţii şi să judecăm cu înţelepciune pildele pe care istoria le lasă în urmă. Astăzi, cuvinte precum „patrie” , „popor”, „patriotism” par vorbe în vânt pentru mulţi dintre români, îndeobşte tineri, care-şi pierd pe zi ce trece interesul faţă de trecutul glorios al patriei, sentimentul patriotic, mândria de a fi român… Dar cum ,,veşnicia s-a născut la sat”, se cuvine, cât nu este prea târziu, să încercăm să rostuim aşa cum se cuvine lucrurile, să reconstruim, cărămidă cu cărămidă, piatră cu piatră, trezind conştiinţa valorilor perene, pe care strămoşii noştri ni le-au lăsat…

Despre locuirea actualei vetre a comunei Drajna, istoricii ne relatează:

-La DRAJNA DE JOS, pe malul drept al Teleajenului, un localnic a descoperit întâmplător, în urmă cu circa 100 de ani, un depozit de unelte şi fragmente de arme confecţionate din bronz, pe care istoricii le-au cercetat, constatând că datează din anul 800 î.Ch. (perioada hallstatiană), la sfârşitul epocii bronzului. Tezaurul conţine 240 de piese (3 topoare de luptă, un sceptru, 8 fragmente de săbii,15 vârfuri de lăncii, fragmente de seceri ş.a.).

-La DRAJNA DE SUS, în partea de S-E a satului, pe colina Grădiştei, în 1883 învăţătorul Demetru Basilescu a descoperit cărămizi şi ţigle inscripţionate şi urmele unui castru roman. A sesizat Ministerul Instrucţiunii Publice, care a efectuat sumare cercetări prin istoricul şi arheologul Cezar Boliac. În anul 1888 Grigore Tocilescu publica o lucrare conţinând inscripţiile găsite pe ceramică. Castrul roman a fost relevat cu ocazia săpăturilor efectuate în anul 1932 de către prof. universitar Gheorghe Ştefan, constatându-se a avea o lungime de 200 de metri şi o lăţime de 176 de metri. Au fost descoperite şi monede romane emise între anii 116-117 d.Ch, dar şi urme ale locuirii castrului după anul 117 de către populaţia autohtonă geto-dacă. În castru au fost identificate 33 de clădiri şi dependinţe, iar inscripţiile de pe cărămizi şi ţigle s-au dovedit a fi din perioada locuirii castrului, între 101-117 d.Ch., de către militarii romani din 4 legiuni.

-Satul OGRETIN a intrat în istoria naţională în urma victoriei obţinute aici, la 24 sept. 1602, de oastea Ţării Româneşti, condusă de domnitorul Radu Şerban şi vitejii fraţi Buzeşti, împotriva oastei moldovene a lui Simion Movilă, sprijinit de tătarii hanului Ghazi-Ghirai şi de mercenarii poloni şi valoni. Simion Movilă se dorea instalat în scaunul domnesc de la Târgovişte. În cursul acestei lupte, a avut loc şi înfruntarea–duel dintre Stroe Buzescu şi nepotul hanului tătar, soldată cu victoria primului.

Drajna mai poartă urmele trecerii unor domnitori sau eroi înscrişi în istoria neamului românesc: Mircea cel Bătrân – 1389, Ştefan cel Mare (care în 1474 incendia cetatea Teleajenului, pe care unii istorici o localizează la Boldeşti-Scăieni, alţii la Văleni de Munte), Constantin Brâncoveanu (care în 1690 trecea prin localitate, traversând munţii spre Transilvania, prin pasul Tabla Buţii). Aşezarea comunei Drajna sub scutul protector al Carpaţilor, coloană vertebrală a istoriei noastre naţionale, a constituit un factor favorizant în evoluţia sa, fiind locul de intersecţie al unor vestite drumuri comerciale, hrisoavele vechi amintind pe cel de la Slon (Ceraşu), prin care treceau buţile, cât şi produse de tot felul, din Transilvania spre porturile dunărene şi invers, drumul sării, ce tranzita zona cu sare adusă din Transilvania de la Ocnele Mari, sau mai târziu extrasă de la Slănic, dar şi varianta mai nouă, drumul fructelor, apărută din necesitatea de valorificare a producţiei mari de fructe pe care-l oferea zona.

În plus, încă din timpul geto-dacilor străbuni şi până în zilele noastre, păstoritul transhumant a însemnat pentru zonă o pendulare între munte şi şes pe căi montane abrupte, creând premisele şi favorizând dezvoltarea, ca o respiraţie biologică şi metamorfică a geografiei carpatine.

Domnitori şi voievozi, cnezi şi oşteni viteji, cu toţii, „descălecători şi dătători de legi şi datini, au păşit pe căile ce traversează zona, la fel cum au făcut şi caravanele de neguţători sau poştalioanele, făcând din Carpaţi „casa de nădejde a românilor”, aşa cum plastic reliefa istoricul şi scriitorul Dumitru Almaş, un remarcabil apologet al zonei. Drăjnenii, oameni harnici şi pricepuţi gospodari, nu şi-au părăsit niciodată vatra strămoşească, considerată ca fiind un univers al lor, de valoare nepreţuită, zbaterea lor pentru menţinerea şi sporirea „ocinei” strămoşeşti, încălcată frecvent de interese acaparatoare, fiind dovedită prin multitudinea hrisoavelor de danie (moştenire), judecăţi de hotărnicie sau pricini de tot felul, păstrate în zestrea documentară până în zilele noastre.

Din rândul personalităţilor culturii naţionale a căror trecere a marcat şi înnobilat comuna Drajna se cuvin a fi menţionaţi academicianul şi polivalentul om de cultură Nicolae Iorga (cu reşedinţa la Văleni de Munte, cu mulţi prieteni în Drajna), scriitorul şi fostul prefect de Prahova, I.A. Bassarabescu (care locuia în Ploieşti şi venea frecvent la prietenii din Drajna), scriitorul Ioan Grigorescu, văr cu poetul „necuvintelor” Nichita Stănescu, cel care, având bunicii din Drajna, şi-a petrecut aici copilăria şi o parte din anii adolescenţei…

În fine, balada Mioriţa, a cărei primă variantă a fost culeasă nu departe de aceste locuri, cu mai bine de 100 de ani în urmă, urmată ca un arc peste timp de un număr remarcabil de variante ale sale, culese cu dăruire si pricepere de către cunoscutul şi reputatul folclorist, prof. univ. dr. Constantin Manolache, fiu al Ogretinului şi cetăţean de onoare al Drajnei, constituie expresia poetică la cel mai înalt nivel a dragostei poporului român pentru natura carpatină generoasă, oferită de acest habitat, cu fagi, brazi şi paltini, plaiuri asemenea celor din rai.

În localitate, mărturie a unor vremuri de glorie şi prosperitate stau:

-Castelul Filipescu şi biserica Sf. Alexandru (sec.XVII), moara de apă Warthiadi, podul de peste Teleajen – o capodoperă a arhitecturii vremurilor, construit de către inginerul Elie Radu, şi altele.

În ceea ce priveşte atestarea documentară, izvoarele scrise cercetate până la această dată confirmă documentar următoarele sate:

-satul STĂNEŞTI (astăzi dispărut) s-a aflat pe teritoriul actualului sat Drajna de Jos, fiind atestat documentar la 1 dec. 1429, prin hrisovul domnitorului Dan al II-lea, document ce ne aduce primele informaţii despre locuitorii Drajnei de altădată.

-satul OGRETIN este atestat documentar la 1 sept. 1486 prin hrisovul domnitorului Vlad Călugărul.

-satul DRAJNA este menţionat expres pentru prima dată în hrisovul domnitorului Neagoe Basarab din 10 iulie 1517, document „de hotărnicie”.

-POIANA MIERLEI şi CĂTUNU sunt menţionate documentar în anul 1868 ca fiind desprinse din Drajna de Sus (ele fiind considerate cătune) şi intrând, de la această dată, în componenţa comunei Ogretin.

-Moşia CIOCRAC, corespondenta actualului sat Ciocrac, apare menţionată pentru prima dată la 2 martie 1800, într-un hrisov prin care moşia este oferită ca danie mănăstirii Cheia de către proprietarul ei, Manolache Hrisoscoleu.

Iată aşadar, în rezumat, istoria trecută şi recentă a unor locuri mai aproape de natură şi cu un potenţial remarcabil uman decât multe alte habitate prahovene.

Criticul literar Ştefan Ion Ghilimescu remarca:

„Viaţa, anotimpurile şi timpul istoric, când mai însorite, când mai aspre şi mai sanchii cu oamenii, creează o albie în care totul pare că alunecă într-o necurmată trecere şi perpetuă zămislire… Istoria locurilor şi oamenilor, rosturile mai înalte şi semnificaţia devenirii lor în cadrul unei comunităţi, care respectă şi se organizează după legile convieţuirii obşteşti, scapă adesea înţelegerii celui obişnuit cu sfânta îndeletnicire de a face şi de a drege…”

Trecătorule, dacă urci sau cobori pe Valea Teleajenului, nu ocoli comuna Drajna. Calcă uşor şi cu smerenie acest „plai de rai”, priveşte în jur cu respect şi mândrie. Tot ce vezi este frumos, atrăgător şi aparţine ţării în care te-ai născut.

Singurul lucru ce te rog este să păşeşti cu atenţie şi evlavie, ca şi cum te-ai afla într-o Catedrală, gândind şi luând aminte că pretutindeni pe unde calci se poate afla un mormânt de erou nerostuit, nemarcat, aşa cum s-ar cuveni, de o cruce creştină. Sub ţărâna şi piatra locului, rămas-a pentru vecie „talpa în ţară înrădăcinată” a sa, ca un liant spre veşnicie…

 

,,Purtând în inimi dragostea de ţară
Ei moartea o priveau nepăsători
Ştiind că jertfa lor nu o să-i doară
Că doar murind vor fi nemuritori

Arc de triumf să facem din iubire
Să treacă pe sub el, biruitori
Eroii neamului, spre nemurire
„La arme cu frunze şi flori”

Maria Panţuroiu – Eroii

 

Autor: Gheorghe Mircea

 
Te invitam sa dai un like paginii de Facebook Jurnalul de Drajna: