Ioan Kalinderu s-a născut la 28 decembrie 1840, Bucureşti.Ioan Kalinderu s-a născut într-o familie, se pare, de origine turcă. Tatăl său se numea Kalinderoglu, ceea ce în turcă înseamnă „fiul filosofului”. Fratele său a fost medicul Nicolae Kalinderu. Membru corespondent (25 martie 1887) şi membru titular (11 martie 1893) al Academiei Române; preşedinte (23 martie 1904 – 18 aprilie 1907) şi vicepreşedinte (29 martie 1895 – 1 aprilie 1898; 26 martie 1901 – 23 martie 1904) al Academiei Române; preşedinte al Secţiunii Istorice a Academiei Române (1895-1898, 1907-1910). Discurs de recepţie: Episcopul Melchisedec (18 martie 1894).

Studii liceale la Bucureşti şi universitare (Facultatea de Drept) la Paris, unde şi-a luat şi doctoratul. A fost la început magistrat, ulterior consilier la Curtea de Casaţie; membru al Curţii de Arbitraj de la Haga. După înfiinţarea Domeniilor Coroanei (1884), a fost numit administrator, funcţie deţinută până la sfârşitul vieţii. Între 1881 şi 1882 a fost însărcinat de guvernul Brătianu cu conducerea acţiunilor privitoare la răscumpărarea de către statul român a căilor ferate construite de Strousberg; intermediar al contractării la Berlin a unui împrumut de 155 milioane de bonuri de tezaur (1899).

A acordat o atenţie aparte organizării şi dezvoltării silviculturii. A avut un rol hotărâtor la înfiinţarea Socetăţii „Progresul Silvic” (1896), fiind, între 1883 şi 1913, preşedinte activ. Mare colecţionar de artă, în 1893 a donat Academiei Române averea mobilă şi imobilă ale lui Ion şi Elena Oteteleşanu pentru înfiinţarea unui internat de fete (Fundaţiunea Ioan Oteteleşanu şi Academia Română, 1894); a oferit o substanţială sumă de bani în vederea cumpărării vitraliilor necesare aulei Academiei Române. Membru şi preşedinte al Comisiunii Monumentelor Istorice şi al Societăţii Regale de Geografie.

Moare la 11 decembrie 1913, Bucureşti

Lucrări de referinţă
A lăsat lucrări privitoare îndeosebi la dreptul roman şi la diferite aspecte ale istoriei Imperiului Roman:
Essai sur les sources du droit romain, 1864;
Droit pretorien et reponse des prudents, 1885;
Consiliul împăraţilor la Roma şi la Constantinopol, 1887;
Viaţa municipală la Pompei, 1890;
Romanii călători, 1895;
Viligiatura şi reşedinţele de vară la romani, 1895;
August şi literaţii, 1897;
Portul barbei şi al părului la romani, 1900;
Din viaţa romană. Podoabele şi toaleta şi petrecerile unei elegante, 1903;
Din viaţa romană. Societatea înaltă pe vremea lui Pliniu cel Tânăr, 1904.

Sursa:
wikipedia
crispedia

Redactor: Maria Dumitrache