Un batran intelept a fost chemat odata la curtea regala pentru a-l educa pe tanarul print. Foarte curand, invatatul si-a dat seama ca elevul sau era dornic sa invete, sa isi largeasca cunoasterea si abilitatile mintii, dar se dovedea a fi, totodata, extrem de atasat de lucrurile materiale si avea o mare dificultate in a intelege iluziile existentei.

Intr-o zi, cand invatatorul si ucenicul lui se aflau in biblioteca castelului, inteleptul i-a dat printului o carafa si i-a spus, “Imi este tare sete. N-ai vrea sa-mi aduci niste apa din rau in acest vas?” Printul nu a stat mult pe ganduri si a plecat catre rau

n clipa in care s-a aplecat sa umple carafa, a zarit o tanara femeie extraordinar de frumoasa care, asemeni lui, venise dupa apa. Printul a mers la casa ei, a fost prezentat parintilor fetei, si nu a trecut mult timp pana cand cei doi s-au casatorit. Printul si sotia sa si-au cumparat apoi o bucata de pamant, si-au cladit acolo o casa, au avut un fiu si o fiica, si au trait fericiti numerosi ani.

Intr-o zi, insa, ostenii unui rege dusman au invadat tara. A inceput un razboi cumplit, iar fiul printului a fost ucis. Parintilor li s-au frant inimile. Trupele inamice au fost, in cele din urma, infrante, dar au lasat tara intr-o paragina ingrozitoare.

La scurta vreme dupa aceea, razboiul a luat sfarsit, insa s-a iscat o furtuna salbatica. Rurile si-au iesit din matca, si inundatiile au facut o gramada de pagube. Apa nu inceta sa se inalte. Printul, sotia lui si fiica lor au fost nevoiti sa se urce pe acoperisul casei pentru a scapa de la inec. Fiica a alunecat totusi si si-a gasit moartea in mijlocul valurilor. Durerea parintilor a fost aproape insuportabila!

Nivelul apei tocmai incepuse sa scada simtitor, cand tara a fost lovita de o molima ce a provocat moartea a nenumarati oameni. Sotia printului s-a imbolnavit si ea. Statea la pat, cuprinsa de febra, si, intr-o zi, i-a cerut barbatului ei sa-i aduca niste apa de la rau, caci se simtea foarte insetata. Printul a luat de indata un ulcior si a dat fuga spre rau.

Acolo, a fost luat prin surprindere de o voce tunatoare, intreband, “Unde este apa mea?” Printul si-a ridicat privirea si l-a vazut, chiar in fata sa, pe batranul intelept. Atunci a inteles ceea ce invatatorul sau numea iluzie. Iluzia lumii materiale…

SURSA: diane.ro                          AUTOR: Mihaela Dobrescu