Poetul Ilie Motrescu s-a născut la 18 august 1941 într-o familie de meseriași (cojocari) din comuna Crasna-Putna, județul Storojineț (Bucovina). După absolvirea școlii generale din sat (1959) a intrat la Institutul Pedagogic “Alecu Russo” din Bălți (Republica Moldova) la Facultatea de filologie moldovenească și muzică pe care a absolvit-o în 1964. Dupa un an de armată, s-a întors la baștina lucrând ca profesor școlar la școala generala nr.4 (1965-1967). Dupa aceea s-a transferat la Cernauti angajandu-se la ziarul nou înființat “Zorile Bucovinei”, în calitate de lucrator literar în secția de cultură pâna la dispariția sa.

Ilie Motrescu are publicate, postmortem, două culegeri de poezii: “Cântarea Carpaților”- poezie timpurie din perioada adolescenței (Bălți, Hliboca, Storojineț) și “Hora vieții” – poezie matură, publicistică (Timisoara, Romania).

Despre Ilie Motrescu și creația sa s-au tipărit cărțile: “Restituri – Ilie Motrescu” (Bucuresti – 2003), autor – Laurențiu Dragomir), “Ilie Motrescu – coborâtor din semeția dacă” (Bucuresti – 2003), “De-a pururi logodit cu tinerețea” (Hliboca – 2004), “Nestinsă-i faclia poetului” (Cernauti – 2005), “Cu gândul la poetul Ilie Motrescu” (Cernauti – 2008), (autoare – Eleonora Schipor).

Ilie Motrescu a fost un harnic culegător de folclor, a posedat o voce bună, îi plăcea dansul, cânta la vioară, practica sportul…

Despre poet, viața și destinul său s-au publicat în ultimii ani zeci de articole, schițe, interviuri, recenzii, prezentări de carte, comemorări, în mai multe ziare și reviste atât din Bucovina, cât și din Moldova și România.

Avem încă multe de scris și de publicat despre acest vrednic fiu al neamului nostru care și-a iubit atât de mult baștina, graiul, neamul, portul, credința, datinile, tradițiile și obiceiurile care sunt comoara de neprețuit a unui popor.”

Ilie Motrescu a devenit pentru mulți ,,emblema tânărului poet şi ziarist care plătise tribut de sânge pentru demnitatea de a fi român, pentru gândirea şi atitudinea sa nonconformiste, ce nu se prea înscriau în schemele ideologice ale regimului.

Poetului Ilie Motrescu a trăit prin vers, /…puține rânduri,/Mai multă viață, multe gânduri. ” Fiorul liric este present, vrajit de magia noptilor frumoase, “o altă noapte mai frumoasă/ Ca asta,-n care scriu…/.”(Noaptea, pag.6)

Poetul își strigă dorul, ascultand tacut “doinirea codrului cea lină/ și-un murmur tainic de izvor”(Regret, pag.11)

,,Brădetul munților se-aprinde/Când soarele-și arată iar…/E totul plin de duhul tainic. Născut în Carpați, mesajul poetului este unul foarte clar. Suntem un popor binecuvântat. Atâta amintire/Voi mai purta de-acum/Atâta mângaiere/În nesfârșitul drum. ”( (Năcutu-m-au Carpații, pag. 34)

Satul său este surprins cu toate amintirile. Anotimpurile îl determina să surprindă frumusețea locului, preocupat de timp, de acea dragoste de neam in spiritual dreptății.

Ilie Motrescu a lăsat un mesaj ,,poetului”. ,, Te simți cuprins de spiritual dreptății/ Și simți că ai în suflet o muză de poet?…/O, mai domol, poete, nu răsturna pămantul…/Sut pomi ce pot să aibă o scură magaiere/Facand mereu la roade din cele timpurii,/Pe cad alți pomi dau rodul fecund cu-ntarziere,/Și trebuie cu aceștia mai răbdatori să fii.” (Poetului, pag. 24)

În scurta-i viață, de numai 27 de ani, a scris, a compus, a selectat și a adunat (căci se profila și ca un posibil colecționar) multe lucruri de valoare pentru spiritualitatea neamului nostru. În 1960 a publicat, în primul an de studenție cele mai reușite poezii ce le scrisese până atunci, 27 la număr într-o culegere dedicată fraților săi mai mici, gemeni, Grigore și Nicolae și intitulată Cântarea Carpaților... (D. Oprișan, „Zorile Bucovinei” – 18 august 2001), azi o raritate, ca și toate edițiile din scrisul său. Și abia după 32 de ani de la tragica-i dispariție a apărut în primăvara anului 2001, când ar fi împlinit 60 de ani de viață, cartea de versuri și proză Hora vieții alcătuită de Ion Țâbuleac, fost coleg și prieten al poetului. Este una dintre cele mai reprezentative imagini ale scrisului său.

Ilie Motrescu a colaborat prin anii ’60 la ziarele „Satul sovietic” (azi „Meleag natal” – Storojineț, „Cultura” – Chișinău, „Zorile Bucovinei” – Cernăuți. Versurile sale au mai fost tipărite în culegerile comune Glasuri tinere (1971) și Dintre sute de catarge (1973). Este prezent în volumul lui Adrian Dinu Rachieru Poeți din Bucovina (1996), în antologia Eterna iubire, versuri de dragoste ale poeților din Basarabia și Nordul Bucovinei (1999), în cartea lui Dragoș Tochiță, Românii de pe Valea Siretului de Sus, jertfe ale ocupației Nordului Bucovinei și terorii staliniste (1999), în antologia lui Grigore Bostan. Din anii 1990 până în prezent, apar un șir de articole despre poet în reviste, almanahuri, broșuri, ziare. În deosebi apar multe materiale despre Ilie Motrescu, dar și despre cartea sa „Hora vieții” în vara și toamna anului 2001, an jubiliar pentru poet, considerat și „Anul Motrescu” în Bucovina.

Este prezent și în almanahul tuturor românilor Apă vie-2002, unde Nicolae Motrescu (fratele poetului) ne prezintă doar un crâmpei din șirul de materiale consacrate lui Ilie Motrescu (ce au fost publicate într-un șir de ziare și reviste începând cu anul 1999 și până în prezent), cu titlul Moartea unui poet. Tot aici scriitorul Emilian Marcu publică textul Și-mi pare că aud închiderea de ploape (preluat din „Revista română” – 2001) iar scriitorul sucevean Ion Beldeanu publică Ilie Motrescu sau demnitatea tragică (în „Crai Nou”,mai 2001), după cum Ștefan Hostiuc publică în ”Septentrion literar” un articol dens despre Ilie Motrescu, urmat de un altul al lui Laurențiu Dragomir în ”Curierul românesc”, precedat și de câteva alte texte în revista ”Crasna” pe care o scoate, precum și de unele în ”Crai nou”. În anul 2003, la inițiativa revistei “Crasna” și cu sprijinul financiar al Uniunii Scriitorilor din România, s-a instalat o placă comemorativă pe casa părintească în care s-a născut și a creat poetul Ilie Motrescu.

Moare la 26 iulie 1969, Crasna

Sursa:
wikipedia
melidonium.com

Autor: Maria Dumitrache