Pleci pe drum și nu ajungi
Mânat de dorul de prunci,
Plâng pe margine de drum
Chiar și frunzele de prun.

Si prin ceață și prin ploi
Dezbrăcați, desculți și goi,
Merg încovoiați părinții
De le plâng de milă Sfinții.

Ce departe ești copile
Te rog Doamne da-le zile,
Să-și vadă copii-n prag
Că e câmpul nearat.

Si-au crescut pe el ciulinii
în sat au rămas bătrânii,
Nu mai pot să-ntoarca brazda
Nici să mai ascută coasa.

Cad pe drum că niște frunze
Cu puterile răpuse,
Si nu-i nimeni să-i ridice
Nu-s nici fiii , nu-s nici fice.

Au rămas bătrâni și goi
Cu dureri și cu nevoi,
Copiii le sunt departe
Plecați în străinătate.

Vin atât de rar acasă
Si-i găsesc cu fruntea arsă,
Si cu sufletu-ntristat
După copilul plecat.

Da Doamne anii-napoi
Să-i avem pe lângă noi,
Că ei ne-au crescut de mici
In căsuța de chirpici.

autor…Dorin Dumitriu.
10-11-2015
sursa foto Zestrea neamului