«Ce am descoperit prin cât am lucrat pâna astăzi?
Am descoperit că am foarte mult de învăţat, că natura e un dascăl minunat şi că dragostea oamenilor îti dă forţa cu care să munceşti ca un rob şi să dictezi ca un rege» (Gheorghe Mocanu)

Gheorghe (Ghiță) Mocanu s-a născut la 31 martie 1938, Vâlcele, județul Bacău. S-a născut lângă Târgu Ocna, în satul Vâlcele, ca fiu al lui Grigore și al Elenei Mocanu. După absolvirea studiilor liceale și satisfacerea stagiului militar, între anii 1959 și 1961, ca instructor artistic la Casa de Cultură Tg. Ocna, are prilejul să cunoască temeinic tradiția folclorică a zonei, care îi va fi un permanent punct de reper în destinul artistic și pedagogic. În 1965 a absolvit Facultatea de Arte Plastice din cadrul Institutului Pedagogic București, unde a studiat cu A. Secoșanu, V. Merica, N. Hilohi. În 1966 primește numirea ca profesor la catedra de desen a Școlii Generale nr. 5 din Onești, unde, în același an, înființează Cercul de desen „Ion Diaconescu”. În paralel, conduce clasa de grafică din Onești a Școlii Populare de Artă – Bacău.

Încă din primul an de profesorat se implică în viața cultural-artistică a zonei, participând la expoziții de grup și remarcându-se prin expoziții personale cu o periodicitate cvasianuală. De-a lungul carierei se implică, împreună cu elevii pe care îi îndrumă, în proiecte UNICEF și UNESCO, în urma cărora cercul de desen dobândește o binemeritată notorietate internațională. În urma reușitelor la concursul „Autori copiii” al revistei „Tribuna României”, va lega o strânsă prietenie cu poetul Petre Ghelmez.

Ca artist plastic, Gh. Mocanu cultivă peisajul și natura statică (în special flori), năzuind să reflecte căldura și lumina locurilor natale. Majoritatea pânzelor sale sunt uleiuri care traversează, de-a lungul parcursului artistic, o evoluție cromatică de la griuri delicate, evanescente, subtile, marcate de accente grafice rafinate, la tonuri exuberante, grave pe alocuri, exprimând bucuria de a trăi, de a privi, de a simți a artistului. Marea sa pasiune, care dă deopotrivă măsura sensibilității și a talentului său este însă acuarela, căreia îi conferă o vibrație intensă, fulgurantă, de un autentic și interiorizat lirism, fiecare lucrare echivalând cu o mărturie de o religioasă sinceritate asupra motivului înfățișat.

Încă din primul an de profesorat, înființează Cercul de desen „Ion Diaconescu”, pe care îl conduce până la dispariția sa. Cercul este, de-a lungul deceniilor 7, 8 și 9 ale secolului trecut, cel mai apreciat și premiat din țară. Concepția pedagogică pe care a promovat-o întreaga viață a fost animată de dorința de oferi copiilor acces la cultura și educația plastică într-o modalitate accesibilă. Elaborează un ciclu de 15 lecții-povești, versificate, însoțite de muzică, în care elementele de limbaj plastic sunt introduse ca personaje, facilitând asimilarea noțiunilor abstracte și făcând din ora de desen o adevărată bucurie de a cunoaște și de a desena, urmărind „Călătoria în țara lui Cromo Împărat”. De asemenea, elaborează studii și lucrări de specialitate, publicate în „Tribuna școlii” și „Revista de pedagogie”. În „Enciclopedia practică a copiilor” semnează capitolul dedicat artei plastice. În 1979 inițiază, organizează și conduce primul Șantier Național de Artă Plastică a Copiilor la Clinica de Stomatologie Infantilă din Iași, unde reunește 7 cercuri de desen din țară pentru a realiza decorarea spațiilor interioare. În 1991 înființează, pe structura cercului de desen, Clubul UNESCO pentru Tineret și Copii, urmărind coordonarea activității cu cea a organizațiilor de același gen din Europa, prin schimburi culturale, educaționale și științifice. În anul 1991, prin colaborare cu Clubul UNESCO din Parma-Italia, organizează șantierul de artă plastică din Fontanellato, iar în 1992 și 1993 pe cele din Bedonia, unde copiii de la cercul de desen „Ion Diaconescu” realizează lucrări de pictură murală care decorează instituții de învățământ. Personalitate multilaterală, organizează, cu membrii cercului pe care îl conduce, interesante activităti în afara orelor de curs, legând arta plastică de celelalte discipline, cum ar fi literatura sau istoria. Se stinge din viață în plină activitate, proiectele sale legate de stimularea creativității copiilor și tinerilor rămânând nefinalizate.

Expoziții
30 de expoziții personale în Onești, Bacău, Iași, Suceava, Reșița, Slănic-Moldova, Piatra Neamț, Satu Mare, București
Participări la expoziții collective ale Filialelor UAP Bacău și Iași
1973-Expoziția republicană a cadrelor didactice
Expoziția interjudețeană Bacău – Brăila – Galați la Ateneul Român
Expoziția republicană de pictură și grafică – Sala Dalles – București
1979 - Expoziția „Prezențe culturale băcăuane în capitală” – Muzeul Colecțiilor de Artă
1984 - Expoziție personală – Teatrul Mic – București
1987 - Expoziție personală la sediul Uniunii Sindicatelor din Învățământ – București
1989 - Expoziție de acuarelă la Galeriile Municipiului București
1990 - Expoziție de acuarelă și ulei – Karlsruhe – Germania
1991 – Expoziție de acuarelă și ulei – Fontanellato – Italia
1992 - Premiul I – acuarelă și Premiul II – ulei la Expoziția anuală din Maclean – Australia
1995 - Expoziție de acuarelă și ulei la sediul Ministerului de Externe – București
1997 – Expoziție la sediul Societății Române de Radiodifuziune – București
1998 – Expoziția retrospectivă „Lumea din spatele ochilor”- Onești – în organizarea Bibliotecii Municipale „Radu Rosetti”
2005 – Expoziție retrospectivă și documentară – Spațiul ezpozițional al Bibliotecii Municipale „Radu Rosetti” Onești
2008 - Expoziție retrospectivă „Restituiri” – Sectia de Arta a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău

Sursa:
mocanuonesti.scoli.edu.ro
wikipedia
farafiltru.net

Redactor: Maria Dumitrache