Gavriil Musicescu, compozitor, muzicolog, dirijor

8 octombrie 2013, ora 01:05, in categoria Cultural

Gavriil Musicescu s-a născut la 20 martie 1847, în Ismail (Basarabia), a fost un compozitor, muzicolog şi dirijor român. Conform muzicologului Acsionova, numele adevărat al lui Musicescu este Muzacenco.


În 1860 , la vârsta de 13 ani, vine în Moldova unde urmează seminarul din Huşi, îndrumat fiind de eruditul episcop Melchisedec. După cei patru ani de învăţătură la seminar, continuă studiile muzicale la Conservatorul de curând înfiinţat al Iaşilor, unde îi are ca profesori pe Pietro Mezzetti (teorie-solfegiu), Gustav Wagner (vioară şi violă) şi Gheorghe T. Burada (cor).
După terminarea cursurilor Conservatorului (însuşite de el în numai 2 ani), reuşeşte să obţină postul de profesor la Seminarul din oraşul său natal, Ismail.
Dorind să-şi elimine anumite lacune profesionale şi îndrumat de generosul episcop Melchisedec, este primit în Capela Imperială şi apoi la Conservatorul din Petersburg, unde îşi aprofundează studiile de contrapunct şi compoziţie cu Iosif H. Hunk .
În 1862, cu studiile terminate se întoarce în ţară şi, în urma examinării de către o comisie formată din Caudella, Wachmann, Wiest, Flechtenmacher şi Cartu, obţine conducerea catedrei de armonie a Conservatorului din Iaşi.
La numai 25 de ani, devine conducătorul Corului Metropolitan, care ajunge prin echilibrul vocilor, omogenitatea si unitatea ansamblului să obţină un binemeritat renume în ţară şi peste hotare. Împreună cu corul a întreprins turnee memorabile în Transilvania, care se aflau sub dominaţia austro-ungară, cu care ocazie se afirmă drept un mare luptător pentru promovarea culturii româneşti.

 

În 1890, Musicescu înaintează un memoriu către Ministerul Instrucţiei Publice unde spune: Dându-mi seama de valoarea cântecelor populare române, de însemnătatea culturii acestui gen de muzică, precum şi de efectul ce ar produce într-o natiune răspândirea acestora într-un mod sistematic, mi-am propus să fac o mică colecţiune de aceste cântece luate direct din gura poporului spre a le armoniza după tonalităţile care sunt cântate de popor.”

Ca urmare a acestui crez deschis afirmat, apare în revista “Arta” culegerea “Melodii naţionale”, culese şi armonizate de Gavriil Musicescu ce cuprinde printre altele melodiile: Văleanca, Vine ştiuca de la baltă şi Moşulică, scrise pentru pian.
În 1889 îi apare o altă culegere sub numele de 12 Melodii Naţionale, culese , armonizate şi aranjate pentru cor mixt şi piano şi tot în acest an este distins cu Medalia de aur a Expoziţiei Universale din Paris.
Din creaţia lui Gavriil Musicescu, ramura cea mai importantă este indiscutabil muzică corală. Din prelucrările de muzică populară mai amintim: Răsai luna, Stejarul, Nevastă care iubeşte, Dor, dorule, Stăncuţa, Moş Bătrân, Congazu, Baba şi moşneagul, Ileana etc .
Senină tema ce se desprinde din discursul muzical al pastelului Stejarul, a fost întrebuinţată cu mult efect de către G. Enescu în Rapsodia I pentru orchestră, câştigând o mare popularitate în lumea întreagă.

 

De asemenea, compoziţia Moş Bătrân, cu caracter satiric, a inspirat cu versurile sale pe Mihail Jora în poemul coral Moşul:

“Na păcatul, ce văzui
Pe colnic lângă Vaslui,
Fată mare, moş bătrân
Cerând fetei măr din sân!”

Un loc important în creaţia lui Musicescu îl ocupa şi ciclul de coruri sub numele – Coruri patriotice, care prin conţinutul lor reprezintă un elogiu adus libertăţii. Aşa sunt: Acum ora sună, Moartea vitează, Oşteanul roman, Horă junilor.
Cel mai reprezentativ poem coral din ciclul pieselor cu caracter patriotic este - Fiii României pe versuri de D. Gusti.
Gavriil Musicescu manifesta un interes intens faţă de învăţământul muzical, el întocmind un – Curs practic de muzică vocală – şi în acelaşi scop, educaţia tineretului, publică culegerea – 25 canturi pentru una, două, trei, patru şi mai multe voci destinate uzului şcoalelor.
Din muzica lui Musicescu pentru voce şi pian, apar tot în această culegere trei romanţe: Rândunică, În grădina, O, dacă n-ai nimic a-mi spune.
Arta lui Gavriil Musicescu se bucură în zilele noastre de o înaltă preţuire, creaţiile sale intrând în repertoriul permanent al formaţiilor corale.
Opera sa va constitui mereu un tezaur de idei, contribuind la înălţarea muzicii româneşti.
Personalitate de mare prestigiu în viaţa artistică a ţării, Gavriil Musicescu este privit ca unul din înaintaşii de seamă ai şcolii muzicale româneşti .

 

Creaţia corală religioasă cuprinde

Imnele Dumnezeeştei liturghii pentru cor mixt, 1869;
Imnurile Dumnezeeştei Liturghii… pentru cor şi pian, 1870;
Rânduiala Cununiei pentru cor mixt şi pian, 1871;
Anastasimatariu… pe cele 8 glasuri, în colaborare cu Gh. I. Dima şi Grigorie I. Gheorghiu, 1884-1889;
Rânduiala Liturghiei Sfântului Ioan Chrisostomul, 1886;
Liturghia Sf. Ioan Chrisostom în unison, 1885;
17 axioane, 1897;
Catavasiile serbătorilor de peste an, 1899.

 

În domeniul muzicii laice

12 melodii naţionale… pentru cor mixt şi pian, 1889;
25 cânturi… destinate uzului şcoalei, 1898;
7 melodii armonizate pentru pian, 1884;
Hora de la Plevna, pentru voce şi pian;
În grădină pentru voce, vioară şi pian etc.

 

Încercând să acorde chiar creaţiei religioase un caracter mai larg (prin execuţii în concerte publice şi, mai ales, prin adăugarea unui acompaniament la pian – ceea ce contravine practicii bisericii ortodoxe, ce nu permite muzica instrumentală în lăcaşurile de cult ca în practica bisericii catolice), Musicescu a urmărit să apropie lumea laică de fondul muzical religios. Pe de altă parte, valorificarea – pentru prima oară – a folclorului ţărănesc în creaţia personală, compozitorul a dorit să atragă atenţia asupra unui tezaur spiritual de mare preţ, din păcate nevalorificat în mod ştiinţific. Confuzia cu folclorul orăşenesc (lăutăresc) şi înveşmântarea major/minoră a tonalităţii clasice, au împiedicat multă vreme afirmarea puternică a creaţiei naţionale. Apelând la folclorul ţărănesc, Musicescu a îmbogăţit simţitor mijloacele de expresie ale limbajului muzical românesc. Curajul de a introduce sistematic în programele de concert ale Corului Mitropolitan din Iaşi prelucrările sale de folclor, a schimbat optica compozitorilor şi dirijorilor noştri din a doua jumătate a secolului XIX. Turneele sale în Transilvania, Banat şi Bucovina, unde melodiile „mocăneşti” au câştigat o mare şi riscantă bătălie prin folosirea muzicii ca instrument al conştiinţei naţionale, în ţinuturile aflate încă sub stăpâniri străine.

 


A murit la Iaşi, la 21 decembrie 1903

 

Surse:

biblioteca.regielive.ro
crispedia.ro
youtube (Gavriil Musicescu

 

Autor: Maria Dumitrache

 
Te invitam sa dai un like paginii de Facebook Jurnalul de Drajna: